În Dobrogea sunt mai multe izvoare considerate de popor drept sfinte, cu puterea de a tămădui suferințe de orice fel. Astăzi ne vom referi la câteva dintre cele aflate în județul Tulcea. Despre Fântâna de Leac din apropierea Măcinului și despre legenda Fetei lui Stroe am mai scris, așa că o vom excepta de la această enumerare (n.a – https://goo.gl/NmDF8I).

Există însă alte câteva locuri cu povești frumoase, adevărate locuri de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși.

Unul dintre acestea este Pomul Dorințelor, un stejar bătrân aflat lângă Războieni, un sat care ține de comuna Casimcea. Copacul a crescut exact în locul unde izvorăște un pârâu iar apa de aici este considerată drept tămăduitoare. Există și un obicei inedit: localnicii și pelerinii leagă de crengile stejarului batiste sau bucăți de pânză și își pun o dorință. Acest obicei se consumă doar într-o zi anume, în vinerea din Săptămâna Luminată. În acea zi are loc și o slujbă anuală de sfințire a izvorului. Fiecare dintre cei prezenți la slujbă iau apă pentru acasă, acolo unde își vor sfinți locuința și întreaga gospodărie (sursă MEAP).

Potrivit specialiștilor de la MEAP Tulcea, un obicei similar este cel care se consumă la Babadag, la mormântul lui Koyun Baba, unde de asemenea se leagă, pentru îndeplinirea dorințelor, batiste, pânze și alte obiecte personale, de crengile unui arbore. Este însă vorba despre o tradiție a musulmanilor iar la Babadag nu există acel izvor tămăduitor.

Un alt izvor tămăduitor este cel din satul Nicolae Bălcescu (în trecut Bașchioi), ce ține de comuna tulceană Nalbant. Este Izvorul care apare o singură zi pe an și nu în orice zi, ci de Sărbătoarea Izvorului Tămădurii, sau Stăvinerea Luminată, cum i se mai spune.

De acest izvor este legată și o frumoasă legendă, veche de peste două secole, poveste ce are însă două variante. Potrivit celei mai cunoscute dintre ele, izvorul a fost descoperit de fata unui turc bogat. Aceasta, surdo-mută, era trimisă adesea cu oile, la păscut.

După ore bune de mers pe coline, fata a găsit un frumos izvor, pe care nu îl mai văzuse vreodată. Și-a potolit setea, s-a spălat pe față dar apoi s-a întins să se odihnească. Somnul a furat-o pe nesimțite iar fata a rămas astfel ore bune. Când s-a trezit, oile ia-le de unde nu-s! Copila atunci a început să strige. Și-a dat seama că are, dintr- o dată glas și mai mult de atât, aude sunetele naturii. S-a grăbit să ajungă acasă, unde le-a povestit sătenilor tot ce i se întâmplase. Sătenii au căutat izvorul dar nu l-au mai găsit. Nici de urma oilor nu au mai dat… A rămas însă minunea. Izvorul a reapărut peste un an, în aceeași zi și în locul unde fata arătase. De atunci, oamenii din zonă, fie ei creștini sau musulmani au mers la izvor pentru a-și tămădui suferințele.

Cea de a doua variantă a poveștii îl are ca personaj principal pe un băiat, tot surdo-mut. Acesta a adormit lângă izvor și în vis a văzut o cruce ridicată pe niște pietre. Când s-a trezit, nu mai avea beteșugurile cu care se născuse și a povestit acasă ce i se întâmplase. Un alt izvor tămăduitor este cel de la Beidaud, cunoscut sub numele de Apa Licuvita. Nu în ultimul rând, trebuie menționat și Izvorul Tămăduitor din satul Alba, comuna Izvoarele. Este interesantă legenda care circulă aici. Potrivit ei, izvorul ar fi apărut după ce prin acele locuri ar fi poposit Maica Domnului.

Foto – sursa crestinortodox.ro; Izvorul Tamaduirii

Bibliografie

• Alexandru Chiselef – Izvorul Tămăduirii (aprilie 2014) MEAP Tulcea (Muzeul de Etnografie și Artă Populară Tulcea)

• Paul Rogojinaru – Stăvinerea luminată, jurnalul.ro, 2008

• Mariana Iancu – Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea făcătoare de minuni. Izvoarele de leac din Tulcea (25 aprilie 2014 – adevarul.ro)

• teologiapentruazi.ro, preot.dr. Dorin Octavian Picioruș – Izvorul Tămăduirii – 5 mai 2008