Coresi a lucrat la publicarea lui în perioada 3 mai 1560 – 30 ianuarie 1561. În epilogul Tetraevangheliarului este notat scopul acestei lucrări, tipărite pentru ca să “fie popilor rumânești să înțeleagă, să învețe rumânii cine-s creștini“
În anul 1561, la Brașov, o lucrare tipografică de excepție ieșea din tiparnița diaconului Coresi, marcând o etapă esențială în dezvoltarea limbii și culturii românești. „Tetraevanghelul”, tipărit în limba română, nu era doar o simplă lucrare religioasă, ci un pas semnificativ în îmbogățirea patrimoniului literar național și în consolidarea limbii române ca limbă scrisă. Această lucrare monumentala, care cuprindea cele patru Evanghelii, a fost un simbol al evoluției culturale a românilor în contextul religios și lingvistic al vremii.
Contextul istoric: timpuri de schimbare în tipar
La mijlocul secolului al XVI-lea, tiparul începea să pătrundă în Ţările Române, iar primele cărți tipărite în limba slavonă au fost urmate de un număr tot mai mare de lucrări religioase și culturale. Deși limba slavonă era încă predominantă în Biserică, dorința de a adresa textele sacre într-o limbă mai apropiată de sufletul românilor începea să capete contur. Diaconul Coresi, originar din Târgoviște, a fost una dintre figurile fundamentale ale acestei mișcări. El a învățat meșteșugul tiparului la Dimitrie Liubavici și s-a stabilit la Brașov, unde a început să tipărească lucrări esențiale în limba română, făcând astfel un pas important în dezvoltarea limbii literare.
Tetraevanghelul din 1561 – un act de credință și cultură
„Tetraevanghelul” tipărit de Coresi în 1561 nu a fost doar o simplă reproducere a traducerilor vechi, ci o lucrare originală, adaptată pentru vorbitorii de limbă română. Lucrarea, de o dimensiune impresionantă, cu 249 de file, a fost realizată cu mult efort de echipa de tipografi, folosind tehnica dificilă a xilogravurii, care presupunea o muncă deosebită, fiecare pagină fiind sculptată manual în lemn. Cu un frontispiciu magnific și un tipar distinctiv, cartea adresa atât preoților, cât și credincioșilor, invitându-i să înțeleagă și să aprecieze cuvintele Sfintei Scripturi în limba lor maternă.
Tetraevanghelul se distinge și prin faptul că a fost realizat pe baza vechilor traduceri românești ale Sfintei Scripturi, cu ajutorul preoților din Șcheii Brașovului, unde tradiția învățăturii religioase era adânc înrădăcinată. În epilogul cărții, Coresi face apel la preoți și ierarhi să nu judece această traducere înainte de a o citi și înțelege, subliniind importanța accesibilității religioase pentru toți românii.
Coresi, tipograf și traducător al limbii române literare
Diaconul Coresi nu a fost doar un simplu tipograf; el a fost un traducător și un reformator al limbii române. Cu o claritate remarcabilă în exprimare, a reușit să evite regionalismele și să stabilească o formă literară uniformă a limbii, care avea să devină temelia limbii române literare. Activitatea sa nu s-a limitat la „Tetraevanghelul”, ci a continuat cu lucrări semnificative precum „Apostolul” și „Psaltirea”, toate tipărite cu scopul de a face accesibile texte sacre esențiale pentru români.
Coresi a stabilit reguli de ortografie și de despărțire a cuvintelor, influențând astfel nu doar limba literară, dar și documentele oficiale ale vremii. De asemenea, a fost un promotor al literaturii religioase în limba română, contribuind semnificativ la îmbogățirea vocabularului religios și cultural românesc.
Moștenirea lui Coresi: o fundație pentru limba română
Contribuțiile lui Coresi la dezvoltarea limbii române nu se limitează doar la tipărirea cărților, ci și la stabilirea unui model lingvistic ce a influențat evoluția limbii literare românești. Astăzi, noi, vorbitorii de limba română, suntem moștenitorii acestei munci titanice. Coresi a dat limbii române nu doar un limbaj religios accesibil, ci și o formă literară clară, capabilă să exprime nu doar gânduri și învățături religioase, ci și idei culturale de o adâncă semnificație.
Chiar dacă în timpul vieții sale „Tetraevanghelul” nu a avut aceeași răspândire în Țara Românească și Moldova, în parte din cauza tradiției slavone adânc înrădăcinate, astăzi opera lui Coresi este recunoscută ca un pilon esențial în evoluția limbii și culturii românești. Fără acest efort al său, fără acest limbaj accesibil și clar, limba română nu ar fi evoluat așa cum o știm astăzi.
O moștenire care trăiește
Lucrarea „Tetraevanghelul” din 1561 nu este doar o bijuterie tipografică și religioasă, ci și o mărturie a unei epoci în care limba română își găsea, pas cu pas, locul în rândul limbilor literare. Diaconul Coresi nu a fost doar un meșteșugar al cuvintelor, ci și un vizionar care a înțeles importanța unei limbi clare și accesibile pentru poporul său. Astăzi, moștenirea lui continuă să ne lege de trecut, iar grația limbii române moderne este, într-o mare măsură, rezultatul muncii unor asemenea eroi naționali care au pus bazele unei culturi scrise în limba maternă.
