Una dintre tainele neelucidate ale milenarei noastre Dobroge este cea legată de Peuce, o uriaşă insulă aflată în Delta Dunării, celebră în antichitate şi care a devenit, cu timpul, un simplu grind. Localizarea sa exactă este încă subiect de aprige controverse însă existenţa ei nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării, timpul conservând numeroase izvoare antice şi medievale care o confirmă. Se spune că numele îi vine de la grecescul peuke, care se traduce prin pini, aici existând o mare pădure formată din astfel de arbori. Potrivit altora Peuce ar înseamna Frumoasă. Mitologia greacă ne aduce o altă variantă: numele insulei vine de o nimfă a izvoarelor (naiadă) numită Peuce, care ar fi trăit (potrivit lui Valerius Flaccus în Argonautica) undeva în Vestul Sciţiei, chiar în Dobrogea noastră de astăzi. Mulţi specialişti (antici sau moderni) au conchis că cea mai probabilă locaţie a acestei insule ar fi fost undeva între braţele Dunării, Sfântu Gheorghe (Hieron Stoma – Gura Sfântă) şi Sulina (Naracon Stoma). A fost o insulă în antichitate şi apoi (din cauza înnisipărilor şi a poate a devierii cursului fluvial) a devenit un simplu grind, cândva în Evul Mediu timpuriu, probabil începând de prin sec. VIII – X. Astăzi, unii spun că antica Peuce ar fi grindul Sărăturile (zona Murighiol). Ce ştim cu siguranţă sunt însă cele narate de-a lungul timpului de zeci de geografi şi istorici de diverse seminţii. Astfel, Eratostene scria despre Peuce acum mai bine de 2200 de ani, menţionând că Istrul se varsă în Pont prin “cele cinci guri ale sale” şi nu prin cele trei cunoscute azi. Apollonius din Rodos menţiona prin sec III î.H acelaşi lucru, afirmând că Peuce este la fel de mare ca insula sa natală (!). Alt grec, Skymnos din Chios o descria ca fiind de “formă triunghiulară, cu baza înspre mare şi cu vârful spre interior”. Polibiu (203-120 î.H) ne prezintă chiar şi dimensiunile sale (evident mult exagerate), de 1000 de stadii (aproximativ 178 de km!). Ce rămâne însă cert este că era o insulă uriaşă, pe care s-au aşezat adesea oştiri şi neamuri ce însumau mii dacă nu chiar zeci de mii de persoane. Istoria ei este, de asemenea, una impresionantă. În jurul anului 330, tracii tribali conduşi de regele Syrmus erau asediaţi pe insulă de către o armată a lui Alexandru Macedon. Corăbiile lui Iskander nu au reuşit să cucerească ostrovul cel mare din cauza curenţilor de pe fluviu şi al apărării puternice. După vreo două veacuri, un trib de bastarni se stabilea pe insulă şi îşi lua un nou nume, cel de peucini. Pe insula Peuce se spune că s-ar fi născut marele Alaric, cuceritorul Romei în 410. Vizigotul a petrecut primii ani din viaţă pe insula din Delta Dunării, într-o vreme în care goţii erau primiţi în Scytia Minor ca federaţi. Tot pe Insula Peuce s-au stabilit un timp, la sfârşitul veacului VII bulgarii conduşi de Asparuh. Chiar pe această insulă, în zona Ongal sau Ongala, Asparuh a învins în 680 o armată bizantină venită să îi alunge pe nepofitiţii musafiri. Încheiem, evident cu o legendă (similară cu cea din Insula Şerpilor – Leuce!). Se spune că după moartea fiului Ahile, nimfa Thetis l-ar fi rugat pe Neptun să îi dea o insulă unde să îngroape trupul băiatului. Zeul Mării i-a oferit cea mai mare insulă a sa… Peuce, Insula Preafrumoasă a Pinilor…
sursa foto – tripadvisor co.uk
Bibliografie – scribd.com, autori antici, revista Pontica, revista Peuce / ICEM Tulcea, Analele Dobrogei, Calatori Straini in Tarile Romane
[codepeople-post-map]
