De-a lungul anilor, am fost de zeci de ori la Costineşti şi am văzut-o… Întotdeauna, de pe ţărm, fie din staţiune, de lângă Obelisc, fie de mult mai aproape, chiar de pe mal, în Golful Francezului. Niciodată, până duminica aceasta, nu am avut însă ocazia să o văd de sus, într-un răsărit absolut superb. Epava Evangelia pare gata să se desprindă din nisipul în care a eşuat acum aproape jumătate de secol şi să plece din nou în largul bătrânului Pont. Ştiu că nu se va întâmpla niciodată acest lucru dar asta este impresia pe care mi-a creat-o această imagine. Povestea simbolului de la Costineşti o cunoaşteţi foarte bine. A fost eşuată intenţionat de către echipaj pe 15 octombrie 1968. Românii au venit, au repus-o pe linia de plutire dar în cursul nopţii grecii au eşuat-o din nou. Totul, pentru a încasa o primă de asigurare care de fapt nu a mai venit niciodată… Nava Evangelia aparţinea la acea vreme unei companii patronate de celebrul armator grec Aristotel Onassis şi s-a spus că magnatul ar fi ordonat expres eşuarea vasului. În jurul vasului s-au creat numeroase legende. S-a spus că ar fi fost numită Evangelia după fiica armatorului. O legendă fără niciun sâmbure de adevăr pentru că pe singura fiică a lui Aristotel a chemat-o Cristina. Chiar şi aşa, legenda a supravieţuit. S-a mai spus că vasul ar fi fost încărcat cu portocale şi că după ce a fost părăsit, toată marfa ar fi fost “prădată” de persoane necunoscute. Alţii vorbesc că marfa ar fi fost formată din butoaie cu măsline şi băuturi alcoolice sau din motoare Skoda noi –nouţe. Contrabandă? Cine poate ştii…Să ne limităm însă la informaţii certe. Vasul de 131 de metri lungime şi 17 lăţime, construit în acelaşi şantier britanic ca şi Titanicul (Harland Wolff din Belfast) a fost părăsit de echipaj şi a devenit proprietatea statului român. A rămas acolo, la mai puţin de două mile marine depărtare de ţărm, devenind un simbol al staţiunii Costineşti. Am văzut-o pentru prima oară pe când aveam vreo 15 ani. Furtunile Mării Negre au săpat în trupul său metalic, hoţii au furat fier vechi din interior. A devenit foarte periculos să urci la bordul său, oricând se poate rupe ceva sub tine… Prietenii mei se mulţumesc ca din când în când să culeagă de pe corpul navei scoici mari şi foarte gustoase. Evangelia a devenit o ruină, dar Vestea Bună (evanghelia – în greacă) este că se încăpăţânează să reziste… Iar uneori, la răsărit, îşi reia măreţia de altădată şi pare gata să plece din nou, în larg…
[codepeople-post-map]
