Aproape fiecare mit grecesc conţine cel puţin un element referitor la Tracia. Se spune chiar că au fost mult mai multe, dar că de-a lungul timpului au fost intenţionat scoase şi înlocuite cu elemente elene. Astfel, există numeroşi autori antici care afirmă chiar că multe dintre legendele olimpiene şi-ar avea origini tracice dar că aceste elemente “ne-elene” ar fi fost înlăturate, în mod voit, în cadrul procesului de elaborare a unei mitologii greceşti pure. Unele menţiuni ale originilor tracice au reuşit însă să supravieţuiască…
Nu speculăm deloc, ci trecem pur şi simplu la exemple concrete. Prima dovadă provine de la celebrul Strabon, grec născut la Amasya, astăzi o localitate în Nordul Turciei asiatice, foarte aproape de ţărmul Mării Negre. Iată ce scria acesta în urmă cu două milenii: “Pe vremea lui Homer, grecii socoteau Marea Pont (Marea Adâncă!) drept al doilea Ocean al lumii. Căci dintre toate Mările cunoscute astăzi, Pontul era socotit cel mai mare. Homer o numea la rândul său Marea Adâncă… Poate şi din această cauză a mutat el către Ocean întâmplările din Pont, socotind că lumea, din cauza prejudecăţilor, va primi mai uşor aceasta”!. Aşadar, Strabon scria că multe din cele povestite de Homer în operele sale (Iliada, Odiseea) s-ar fi petrecut pe ţărmurile Pontului Euxin şi nu în Grecia udată de apele Mărilor Egee, Ionică şi Mediterană.
Care să fi fost însă acele “prejudecăţi”? Poate faptul că tracii, cei care controlau mare parte din ţărmul pontic, nu erau deloc iubiţi de către vechii eleni? Tracii erau consideraţi barbari iar elenii se temeau de ei, de numărul lor uriaş şi de priceperea lor în ale armelor. Cine erau însă aceşti traci? Un neam format din mii de triburi (edoni, misi – moesi, geţi, daci, odomanţi, bistoni, tyrageţi, obulensi, tribali, odrisi, treri etc) şi al căror părinte comun ar fi fost legendarul Thrax. Acest Thrax era fiul lui Ares, zeul războiului la greci, dar care la rândul său (scrie celebrul Euripide în opera Alcestis): “s-a născut în Tracia”. Ares, marele zeu olimpian era mai tot timpul departe de Grecia: îşi avea temple numeroase în Tracia, acolo unde s-a însoţit cu Caliope şi cu alte nimfe şi nereide, dând naştere unor întemeietori de triburi.
Ares locuia aşadar în Tracia, Artemis era numită Istriana şi îşi avea templu pe malul Pontului, Thetis era mama Istrului nostru şi al lui Ahile, eroul înmormântat pe Insula Leuce – a Şerpilor, Echidna şi Hercule s-au iubit pe meleagurile noastre şi l-au născut pe Scytes tatăl sciţilor…
Ne întoarcem însă la Ares. Apollonius din Rodos scrie că Zeul Războiului îşi avea mare templu, în mijlocul unei insule din Pont! Acest templu era construit de “fiicele sale, amazoanele” şi era păzit de Păsările lui Ares (Ornithes Areioi), păsări cu pene de oţel care nu puteau fi ucise de niciun om. Mai scrie Apollonius din Rodos în Argonautica 2: “ Şi le-a spus Fineus (rege trac) argonauţilor care mergeau după Lâna de Aur în Colchida (Kolchis, azi în Georgia): când veţi lăsa în urmă tribul Mossynoekoi (din sudul Mării Negre) să vă duceţi corabia pe Insula Păsărilor, acolo unde reginele amazoane Otrere şi Antiope au construit un altar lui Ares”.
Treptat, Păsările lui Ares au început să fie menţionate în scrierile greceşti ca fiind Păsările Stimfaliene, din Stimfalos, care se află însă departe de Pont, în Corint… A fost oare Insula Păsărilor lui Ares mutată, “prin puterea scrisului”, din Marea Neagră, pe tărâm olimpian?..
Am început cu Homer şi încheiem tot cu el: În Iliada se menţionează clar că Ares era de partea troienilor, ca şi Artemis cea adesea numită Istriana, sau ca Afrodita, mama lui Eneas Dardanul. Numeroşi regi traci au participat la război alături de troieni: Akamas – fiul lui Eussorus, Peiros – fiul lui Imbrasus, Rhesus – cel ajuns mai târziu la Troia pentru că fusese ocupat cu război contra sciţilor. Amazoanele, erau şi ele evident, de partea Troienilor. Totul aduce în mod straniu cu un război traco-grec, cu zei aşa-zis olimpieni, dar care se află şi ei în tabere diferite… Despre Troia şi legendele sale sunt însă multe de spus… Vom continua…
Bibliografie – Fontes 1966 – Izvoare antice privind Istoria României, Apollonius din Rodos – Argonautica; Strabon – Geografia, Victor Kernbach – Dicţionar de mitologie generală, NA – Kuhn – Legendele şi Miturile Greciei Antice, Euripide – Alcestis, Homer – Iliada, Odiseea
sursa foto – culturalexchange – tr.nl – scene of trojan war
[codepeople-post-map]
