Unul dintre cei mai mari inamici ai Romei antice a fost regele Pontului, Mithridates al VI-lea Eupator (Mithra datha – darul lui Mithra, eupator – “din bun tată”), unul dintre protagoniştii confruntărilor militare sângeroase, rămase în istorie drept războaiele mitridatice. Ce se ştie mai puţin este faptul că acest Mithridate cel Mare, (prinţ al Persiei dar şi cu origini greceşti) a stăpânit ani buni întreg bazinul Mării Negre, inclusiv Vestul acestuia, respectiv Dobrogea noastră. Mithridate s-a luptat cu Republica Romei în trei mari războaie (88-84 î.H, 83-81, respectiv 73-63 î.H). A înregistrat succese majore, a şi pierdut bătălii, a încheiat tratate de pace avantajoase dar în cele din urmă, în ultima confruntare a fost învins iar regatul său cucerit de către marele general Pompei. Despre stăpânirea sa în Scytia Minor se ştiu relativ puţine iar în trecut acest capitol a fost subiect de controverse între specialişti. Dovezi arheologice descoperite în ultimele două decenii, în Dobrogea noastră au confirmat însă stăpânirea mitridatică, cel puţin asupra frumoaselor şi puternicelor cetăţi greceşti de la malul mării. Nu este însă deloc exclus ca Mithridate al VI-lea să fi perceput taxe şi de la conducătorii geţi din centrul provinciei. Ocupaţia sa asupra oraşelor greceşti era, se pare, nu una tocmai violentă şi se baza mai mult pe o reţea de alianţe individuale încheiate cu fiecare cetate în parte, regele primind anual sume mari de bani pentru protecţie. Un decret onorific de la Apollonia (Sozopol – Bulgaria), datat în jurul anului 87 î.H este închinat în cinstea unui tarsian, comandant al oştenilor trimişi de Mithridate pentru a apăra cetatea de tracul Sadalas I, aliat al romanilor. O situaţie similară avem şi la Histria. Două fragmente ale aceluiaşi decret ne spun povestea Diogenes din Amastris, prieten al regelui Pontului, trimis de acesta pentru a fi strateg al garnizonaie histriene. “Bărbat ales, plin de râvnă şi dreptate”, Diogenes salvează cetatea dintr-o criză. Înainte de venirea lui, histrienii se împumutaseră de la un anume Menios din Bizanţ şi se înglodaseră în datorii. Cămătarul percepea dobânzi şi luase şi ostateci în contul datoriei existente. Diogene merge “în ţară străină”, achită datoria de 100 de galbeni şi se întoarce la Histria cu ostatecii, devenind un adevărat salvator al oraşului. De asemenea, se mai ştie că în timpul celui de al treilea război mitridatic, în jurul anilor 72-71, romanii cuceresc cetăţile greceşti de la Marea Neagră. Dovadă în acest sens stă alianţa (foedus) dintre Imperiu şi Callatis, care se predase fără luptă. În concluzie, putem opina că stăpânirea lui Mithridate în Dobrogea noastră a durat preţ de aproape două decenii, timp în care obiectivul principal al regelui Pontului era dezvoltarea oraşelor greceşti şi obţinerea unor avantaje materiale pentru costisitoarele războaie cu Roma…
Bibliografie – Alexandru Avram, Octavian Bounegru – Mithridates VI Eupator şi dominaţia pontică – Revista Pontica nr.30
foto – bbc.co.uk
[codepeople-post-map]
