În anii 20, Constanța (cu a sa Mamaia) era supranumită „perla Mării Negre” fiind localitatea dobrogeană care anual atrăgea mii de turiști din întreaga țară. Nu era însă singura atracție turistică de pe litoral. Proprietățile curative ale lacului Techirghiol începuseră deja să atragă, de ani buni, vilegiaturiștii dornici să încerce celebrul nămol din lacul vărgat. harta

După primul război mondial, turismul din jurul Techirghiolului se dezvoltă și mai mult. Există două localități ce își împart același nume. Prima este Tekirghiol – Movilă, viitoare Carmen Silva (din 1929) și apoi Eforie Sud (din 1962).

Cea de a doua localitate este așa-numita Tekirghiol – Sat, Techirghiolul istoric, atestată ca așezare încă din Evul Mediu, din sec.XVI, din vremea sultanului Soliman Magnificul. La jumătatea anilor 20 (1924-1925), Tekirghiol Sat este o comună ce are în componență 2 sate, Tekirghiol și Musurat (Movilița).

Tekirghiol este o localitate balneară (oficial devine stațiune din 1928), deja celebră în țară și chiar în străinătate. Personalități marcante ale culturii și istoriei României se îndrăgostesc de pitoreasca așezare și își cumpără terenuri și vile în zonă sau pur și simplu își petrec toate vacanțele în vile închiriate. vila-papusicaVorbim despre Mihail Kogălniceanu, despre Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Mircea Eliade. Actorul Constantin Tănase va ridica aici Vila Scena, Sanatoriul pentru Artiști și se va auto-proclama „prinț de Techirghiol”.

Ghidul turistic din 1924, „Constanța și Tekirghiolul” ne oferă informații extrem de prețioase despre turismul de pe malul lacului vărgat și despre amploarea acestuia.

Sezonul la Tekirghiol Sat începea pe 15 mai și se încheia pe 1 octombrie. Exista o perioadă de vârf, din 15 iunie până pe 15 august, când prețurile atingeau pragul maxim. Nu exista încă un hotel așa mare ca cel al lui Movilă, de la Băile Movilă (Tekirghiol – Movilă) – de peste lac, dar funcționau deja foarte multe hoteluri și vile împărțite pe clase, pentru toate gusturile și buzunarele.

Lumea venea la Tekirghiol pentru nămolul sapropelic recoamndat de medici și care vindeca numeroase afecțiuni. Se făceau băi de nămol, băi sărate (calde și reci) sau de soare, așa numita helioterapie.vila-lucia

Multe stabilimente de băi și vile aparțineau Societății de Stat Tekirghiol Sat, cum erau Vila Păpușica (în centru înconjurată de parc), Speranța (cu băi în curte), Alexandrina, Maria sau Adela (unde erau și birourile societății).

Privații se lăudau cu hoteluri precum Cernat – Cretzu, Vornicu, Vidrighin etc.

În centrul localității funcționa un birou de informații. În fiecare dimineață, în două locații (în față la Păpușica de ex) o fanfară a regimentului 89 infanterie cânta muzică militară, pentru a-i destinde pe turiști.

vidrighinPentru a ajunge la Tekirghiol – Sat trebuia să scoți din buzunar 250 de lei dacă veneai cu trăsura de la Constanța sau 50 de lei dacă alegeai să călătorești cu autobuzul. În Tekirghiol existau patru stații de autobuz (la Vidrighin, la Primărie, la Zori de Zi și la Vila Georgian).

Tarifele unei băi cu nămol erau mai ieftine la stabilimentele de stat, adică 60 de lei inclusiv „lengeria”. O „bae caldă cu nămol” ajungea la 90 lei, cu tot cu “lengerie”.

Locațiile de cazare erau împărțite pe patru clase. La categoria lux se regăseau Vilele Păpușica și Speranța, la cat.I vilele – Alexandrina, Adela, Maria, Crețu Cernat, Pițigoiu, Lucia, Vidrighin, Sănătatea etc. La categoria a II-a regăsim vile precum G. Sarry, Pax, Zori de Zi, Maior Ceaușescu, Theiler, Trei Frați etc. Existau și o sumedenie de vile de ultimă categorie a căror enumerare nu își găsește însă, acum, rostul.

În perioada de vârf a sezonului o cameră cu 2 paturi ajungea la 220 lei – la lux, 180 lei – cls. I; 140 lei – cls.II și 100 lei – cls. III.

zori-de-ziStațiunea dispunea de farmacii, de oficiu poștal, telefonic și telegrafic și de numeroase restaurante, în care turistul putea găsi o varietate de produse și de specialități. Celebru era restaurantul Zori de Zi precum amatorii de dulciuri nu puteau rata cofetăria de la Villa Adela.

Tarifele restaurantelor difereau și aici, în funcție de clasă. Un pahar de lapte costa între 3 și 5 lei, 2 ouă fierte – 6-7 lei, o supă 8-10 lei, mâncărurile gătite de la 14 la 16 lei iar fripturile – de la 14-22 lei. Regulamentele impuse de stat erau stricte, comercianții nu aveau voie să depășească prețurile maximale acceptate de autorități.

Aceasta era situația turismului din Techirghiol la jumătatea anilor 20. baia-in-lac-si-scoaterea-namol-t-sat

Localitatea va continua să crească, va deveni oficial stațiune balneo-climaterică în 1928.

În 1930 existau 23 de hoteluri, 318 vile și un sanatoriu (sursă A. Lăpușan). În 1931 este construit și Monumentul Eroilor (emblematic pentru actualul oraș) ridicat în cinstea celor 176 de eroi căzuți în luptă în timpul Primului Război Mondial.

debarcader-barci-excursie

Foto

  1. deschidere (foto prelucrată artistic – debarcader Techirghiol și vas pentreu plimbarea pasagerilor) – sursa sbtghiol.ro

  2. restul fotografiilor sunt preluate din Ghidul ilustrat din 1924. Ultima fotografie este varianta originală a deschiderii prelucrate artistic. Foto 2 si 3 din interior – vilele Papusica si Lucia

Bibliografie

  • Ghidul ilustrat „Constanța și Tekirghiolul – Constanța și Împrejurimile – 1924” – Ionescu – Duployen

  • Monografia Techirghiolului – Aurelia și Ștefan Lăpușan (informații legate de personalitățile care au vizitat stațiunea și informații din anii 30)

  • sbtghiol.ro (Sanatoriul Balnear de Recuperare Techirghiol) – Despre Techirghiol

Mențiune – Conform Ghidului din 1924, majoritatea prețurilor afișate sunt maximale

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate