Cel mai important conducător al Dobrogei medievale, despotul Dobrotici, a murit ! Este anul 1386 și misiunea de a conduce pământurile din Vestul Mării Negre a căzut acum pe umerii fiului Ioan, sau Ivanko. El este stăpân în toată “țara” dintre Dunăre și Mare, mai puțin în Deltă, la Gurile fluviului.

Acolo cei ce fac legea sunt genovezii. Ei controlează Licostomo, Vicina, Solinae, Sancti Georgi… Și nu doar acolo în Nord, ei fac afaceri bănoase în toate orașele porturi. Aliați ai Bizanțului, italienii dețin monopolul comercial al bogatei zone. Ivanco are însă mulți alți dușmani: un Bizanț slăbit dar în continuare rapace și Imperiul Otoman, care este gata să cucerească lumea. În aceste condiții, cel supranumit Regișorul Dobrogei, face ultime eforturi de a-și ține țara suverană și independentă, așa cum i-o lăsase părintele său…

Ivanco a înțeles că nu trebuie să se mai războiască cu Genova (Genoa, Genuia), o republică maritimă puternică și cu un aliat pe măsură. În trecut se purtaseră lupte, Dobrotici și Ivanco atacaseră și distruseseră câteva cetăți, ceilalți replicaseră. Războiul secătuia însă ambele tabere și trebuia să înceteze. De aceea despotul Dobrogei decide să încheie un tratat de pace, dar și comercial, care să fie în avantajul ambelor părți. Acesta este Tratatul de la Pera, ultimul tratat încheiat în Dobrogea medievală și independentă…

A trecut un an de când Ivanco este despotul țării. A trimis acum la Constantinopole o solie condusă de boierii Costea și Jolpan (Kosta și Iolpani). Aceștia ajung în mai 1387 la Pera, la acea vreme un oraș aflat în imediata apropiere a marelui Constantinopole (n.a. astăzi este doar un cartier, Beyoglu, din Istanbul). Ei au puteri depline de negociere, plus o scrisoare a despotului: “Ivanko, prin grația Domnului Despot, scris în a 13-a zi a lunii mai”.

Genovezii își au cartierul general în acest oraș-port. Tratativele încep pe 22 mai și se vor încheia pe 27 : “Încheiat în Pera, în palatul rezidențial al lui Podesta, în sala de la etaj, în anul 1387 de la nașterea Domnului, în a 27-a zi a lui Mai, după ora 3 și înainte de ora 9”. Discuțiile se poartă între boierii dobrogeni și un grup de mari nobili ai Republicii maritime. Aceștia sunt conduși  de Giovanni de Mezzano, podesta de Pera. Îl secondează Gentile de Grimaldi și Ganone de Bosco, toți oameni ai lui Antonioto Adurno, dogele de Genoa. Martori la eveniment sunt o sumedenie de alți nobili din Pera:, di Via, Sirimbaldo, Di Ponte, Carpenetto, de Aman, Vairolos, Ususmarus, Maribonus sau Spinola.

Ce prevede însă practic acest Tratat? În primul rând, încetarea ostilităților și restabilirea păcii plus numeroase cauze comerciale. Genovezii se obligă să plătească 2 % vamă din valoarea mărfurilor transportate (1% la intrarea în despotat, 1 % la ieșire). Italienii puteau face afaceri în toate porturile (Varna, Caliacra, Cavarna, Carbona, Constantza, Solina etc). Nu aveau voie însă să aibă decât o casă de comerț (loggia) și un consulat.

Genovezii nu au voie să mai întreprindă nicio acțiune militară în Dobrogea iar în schimb li se promite protecția lor și a mărfurilor. “Părțile își uită una alteia toate insultele, ofensele, violențele, jafurile și uciderile și se obligă să se trateze cu respect”. Genovezii nu aveau voie să întrerupă din vreun motiv exportul de grâne din Dobrogea. Operațiunile comerciale între cele două părți se făceau și în monede dobrogene, bătute de Ivanco, de aramă și care aveau legendă în greacă.

Tratatul era avantajos pentru Dobrogea și ținea sub control activitatea comercianților genovezi. Din păcate, a avut viață scurtă. Domnia lui Ivanco a durat doar încă un an, până în 1388. Despotul dispare misterios din istorie în timpul expediției otomane conduse de vizirul Candarli Ali Pașa împotriva țaratului de Târnovo. Fost aliat al lor, Dobrotici refuză însă să îi ajute cu oaste, se refugiază la Varna, unde este asediat. Poate că a fost ucis în luptă, poate că a căyut prizonier, cine știe…

După moartea sa, partea de sud a despotatului intră sub control otoman. Partea de Nord, Dobrogea noastră de azi, va fi stăpânită pentru următorii 32 de ani de Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.

 

Bibliografie – Petre Diaconu – O formațiune statală la Dunărea de Jos la sfârșitul secolului XIV (1978); Revista Pontica – MINAC; Kiril Petkov – The Voices of Medieval Bulgaria sec. VII – XV; P. Diaconu – Câteva probleme privitoate la monedele de aramă în ultima treime a sec.XIV; Radu Ștefan Ciobanu / Genovezii și rolul lor în Dobrogea

Foto – flickr.com -Map of  Constantinopole (1422) by Florentine cartographere / Cristoforo Buondelmonte

Mențiune – Pera era în acel moment un oraș la Nord de Constantinopole dar care a fost în scurt timp înghițit de metropolă devenind doar un cartier

[codepeople-post-map]

 

Tag-uri: , , , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate