Despre miracolele înfăptuite de marele duhovnic român se pot scrie numeroase pagini, viața sa fiind plină de fapte nemaivăzute, care îl recomandă ca fiind un adevărat sfânt. Noi ne vom axa însă doar pe câteva dintre povestiri, narând lucruri întâmplate în anii 1951-1952, atunci când Arsenie Boca s-a aflat în lagărul comunist de muncă silnică de la Poarta Albă, unde alături de alți mii de deținuți politici, lucra la Canalul Dunăre – Marea Neagră. Într-una din zile, aflând că mama sa a murit în satul natal Vița de Sus (județul Hunedoara), el a cerut învoire gardienilor să meargă trei zile la înmormântare.

A fost refuzat, drept pentru care părintele a cerut trei ore de odihnă. De data aceasta, cererea i-a fost acceptată, dar atunci când unul dintre temnicierii săi a mers să îl verifice, a observat că celula sa era goală. S-a dat alarma în întregul lagăr, dar ieromonahul era de negăsit. După exact trei ore de la acordarea învoirii, Boca s-a întors la gardieni și luat la rost, le-a povestit acestora că a mers la înmormânarea mamei. În mod cu totul șocant, atunci când comuniștii au verificat înformația au aflat că Boca fusese văzut la înmormântare în acea zi, de câteva sute de persoane, în frunte cu oficialitățile localității. Vața de Sus era la mai bine de șase sute de kilometri distanță de lagărul de la Poarta Albă… Cei care îl păzeau pe Arsenie Boca ajunseseră în pragul disperării. Gardienii povesteau că aproape în fiecare noapte ușa temniței sale se deschidea singură.

Adesea, noaptea, părintele dispărea pur și simplu din încăperea închisă pe dinafară, pentru a reapare abia în zorii zilei. La un moment dat, încercând să îl batjocorească, doi temnieri i-au cerut să le dea o dovadă că există Dumnezeu. Părintele Boca le-a spus că la al doilea rând de porți ale închisorii se află două femei necunoscute, pe care le-a descris în amănunt. El a povestit chiar și ce avea fiecare dintre acestea în desăgi. Gardienii au mers la poartă, au găsit femeile exact așa cum le descrisese ieromonahul iar în desăgile lor se găseau exact bunurile descrise. Ei au depus o reclamație la conducerea lagărului, spunând că unul dintre deținuți vede prin ziduri. În vremea când lucra la Canal, Boca a refuzat la un moment dat să fie percheziționat.

Atunci când comuniștii au vrut să îl forțeze, ei nu s-au putut apropia de părinte preț de minute bune, de parcă un zid nevăzut s-ar fi aflat între ei. O singură minune trebuie să mai povestim, chiar dacă ea nu s-a petrecut în lagărul de la Dobrogea, ci în arestul Securității de la Hațeg. Doi milițieni l-au scos pe părinte din celulă pentru a-l tortura și l-au târât pe culoare, ținându-l de subsuori. Peste câteva zile mâinile celor doi (la unul dreapta, la celălalt stânga) s-au uscat efectiv iar cei doi au rămas infirmi pe viață. Chiar dacă părintele i-a iertat pe cei doi pentru tortura suferită a fost clar că cine îl atingea pe părintele Arsenie cu dușmănie, acela era ars de focul lui Dumnezeu…