Unul dintre cele mai interesante evenimente istorice dobrogene, din vremurile dinainte de Hristos, este legat de o campanie militară macedoneană, din vremea lui Alexandru cel Mare. Istorici antici precum Trogus Pompeius, Curtius Rufus sau Macrobius (deşi avansează date diferite, 325-324 sau 331-330) povestesc cu toţii acelaşi lucru şi anume că strategul Traciei sau poate chiar al Pontului, pe nume Zopyrion a intrat în vechea Dobroge cu o armată de 30.000 de soldaţi, dar a suferit o umilitoare înfrângere în faţa băştinaşilor. Înaltul ofiţer macedonean a şi murit în luptă şi se pare că întreaga sa armată a fost distrusă în marea bătălie.

Biografii lui Alexandru se contrazic în privinţa etniei învingătorilor, unii afirmând că este vorba despre sciţi, iar alţii despre geţi. O teorie interesantă este cea avansată de regretatul Alexandru Suceveanu (părintele Histriei) şi care încearcă să rezolve contradicţiile poveştii lui Zopyrion, afirmând că strategul s-a luptat cu sciţii în jurul anului 330, după care cinci ani mai târziu a ajuns în Dobrogea şi a fost distrus de localnicii geţi. Se ştie foarte bine că Alexandru cel Mare a fost foarte afectat la aflarea înfrângerii lui Zopyrion şi  intenţiona să conducă la un moment dat o campanie de pedepsire a geţilor din Zona Pontului.

Nu a mai apucat, întrucât a murit în 323 î.H, la numai 33 de ani.  Pentru Imperiul Macedonean, umilinţa lui Zopyrion a reprezentat cel mai mare eşec militar (din Europa) al acelor vremuri. Este foarte posibil ca armata care i-a umilit pe macedoneni să fi fost o alianţă scitico-getică. Din păcate, nu vom afla probabil niciodată unde anume s-a purtat marea bătălie, singura certitudine fiind acea că a avut loc “la Nord de Dunăre, în Pont”…

[codepeople-post-map]