miercuri, aprilie 21, 2021
Tezaurul Hoardei de Aur de pe dealul Uzum Baiîr (Mihail Kogălniceanu, județul Tulcea)

Moartea lui Ginghis Han și fărâmițarea marelui imperiu mongol condus de acesta a condus la apariția Hoardei de Aur, hanatul tătar ce se întindea între Marea Caspică și Munții carpați, dar care va domina Balcanii, mai ales prin puterea uneia din cele mai puternice căpetenii militare din istoria sa, emirul Nogai.

Timp de câteva decenii, la sfârşitul secolului XIII, oraşul nord-dobrogean Isaccea a fost capitala acestui mare general ai Hoardei de Aur, supranumit “făcătorul de hani” şi care a fost conducătorul din umbră al acestei mari forţe ce a îngrozit Europa în acele timpuri.
Stră-strănepot al celebrului Ginghis Han, Nogai (câine în mongolă) era numit şi Kara (Cel Negru), dar şi Isa, de unde unii afirmă că de la el ar veni numele oraşului Isaccea. Ce este cert este faptul că Nogai a preferat să îşi întemeieze un stat la sud de marea Hoardă, condusă de hani precum Berke, Mengu sau Tuda, conducători care nu luau nicio decizie militară fără a-l consulta în prealabil pe marele general din Dobrogea.

Dovada puterii sale extraordinare este și faptul că împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a ajuns să îl considere demn de a-i fi ginere. Căsătoria sa cu Eufrosina Palaiologina, fiica ilegitimă a împăratului bizantin Mihai al VIII-lea a avut ca scop mai ales eliminarea posibilității ca hoarda de Aur să atace teritoriul bizantin, dar și limitarea acțiunilor bulgarilor. Astfel a fost posibilă o interesantă alianță matrimonială între familia imperială bizantină și un clan mongol musulman.

Nogai și-a consolidat ani de-a rândul puterea nu doar asupra teritoriului întins pe care îl stăpânea, cât asupra Hanului de pe Volga, unde a ajuns să îl numească pe chiar nepotul său, cel de mâna căruia va muri. Astfel în 1291, ca urmare a unui complot al lui conducătorului de la Isaccea, hanul Tolebugha este asasinat, iar în locul său este numit han nepotul lui Nogai, Tokta (1291-1312).
Aceasta i-a determinat pe șireții negustori venețieni și genovezi care făceau comerț în nordul Mării Negre să îl considere pe Nogai liderul de drept al Hoardei de Aur și să trimită un sol în scopuri diplomatice, nu la hanul Tokta, ci „ad imperatorem Noqa” adică la „împăratul Nogai”, situație care n-a scăpat, totuși, protejatului Tokta. Ca urmare, hanul de pe Volga a renunțat, pe la 1298 să mai recunoască raportul de subordonare față de unchiul său de la Dunăre. După lupte crâncene petrecute pe malul Nistrului, granița dintre teritoriul lui Nogai și cel al lui Tokta, bătrânul emir a fost capturat și ucis, iar reprezentanții lui Tokta s-au impus pe tot teritoriul stăpânit de Nogai, răspândind teroarea.

Aceste evenimente petrecute în preajma anului 1300 au determinat îngroparea unor tezaure de dirhemi şi hyperperi bizantini, precum cel de la Mihail Kogălniceanu (județul Tulcea), unde s-au descoperit, pe dealul Uzum Baiîr, şapte tezaure ascunse în acelaşi timp. Descoperit întâmplător şi recuperat în mare parte datorită săpăturilor sistematice din anii 1962 şi 1963, acest tezaur reprezintă unul dintre cele mai importante şi complexe tezaure medievale descoperite în Dobrogea.

Tezaurul este compus din 195 de hyperperi bizantini, 23.440 dirhemi ai Hoardei de Aur, 92 sommi (lingouri de argint sub formă de bare), 11 turte din argint (lingouri de argint, forme neregulate), cinci obiecte de podoabă (brăţări, inele din aur şi argint). Folosirea lingourilor din argint ca mijloace de schimb era o practică curentă pe întreg teritoriul Hoardei de Aur, în zonele controlate de tătari în a doua jumătate a secolului al XIII-lea şi până la mijlocul secolului al XV-lea.

Sursa: Muzeul de Istorie și Arheologie Tulcea, Historia.ro

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate