joi, martie 4, 2021
Războiul pecenegilor şi povestea celor doi hani, Tyrah şi Kegen

La începutul secolului XI, pecenegii au ajuns şi în Dobrogea noastră, goniţi din spate de nemiloşii uzi, un alt popor nomad de neam turcic. Originari din stepele Asiei Centrale, pecenegii se denumeau “din neamul sciţilor regali” şi erau împărţiţi în 13 seminţii. Marele lor Han era Tyrah, fiul lui Kilter, un bărbat de neam nobil, dar nefăcut pentru a conduce în acele vremuri tulburi, întrucât îi lipseau îndrăzneala şi înţelepciunea.

Tyrah era respectat datorită originii sale, însă războinicii îl iubeau şi se încredeau mai mult într-unul dintre apropiaţii săi, Kegen, fiul lui Baltazar. Acesta era de origine modestă dar se remarcase mereu pe câmpul de luptă, în diverse conflicte armate.

În jurul anului 1048, undeva în nordul Dobrogei, Kegen a reuşit să câştige o bătălie împotriva eternilor duşmani uzi, deşi aceştia erau mult mai numeroşi. Succesul său l-a făcut şi mai popular şi a atras invidia Marelui Han. În următoarele luni, acesta a făcut tot posibilul pentru a-l înlătura pe Erou, căutându-i diverse vini. La un moment dat, Kegen se decide să se răscoale, deşi de partea sa avea doar două dintre cele 13 triburi.

În fruntea neamurilor Belemarius şi Pagunan, el părăseşte tabăra Marelui Han (mutată între timp în Câmpia Munteană) şi trece în  Dobrogea. Merge direct la bizantini care îl primesc foarte bine, interesaţi de serviciile unui militar cu experienţă. Kegen acceptă să devină creştin împreună cu supuşii săi iar împăratul Constantin IX Monomahul îl numeşte patrician şi îi oferă trei cetăţi pe malul dobrogean al Dunării şi o mare întindere de pământ în Nordul şi Vestul Dobrogei.

Răsculatul începe  campanie împotriva fostului stăpân: de mai multe ori, trece Dunărea în fruntea unor detaşamente de 1000-2000 de călăreţi şi atacă diverse caravane răzleţe ale lui Kegen. Tyrah cere Bizanţului să i-l predea pe Kegen dar basileul refuză. Orbit de furie şi dornic de răzbunare, Marele Han găseşte curajul de a trece Dunărea în Dobrogea iar izvoarele spun că armata sa era una uriaşă, de 800.000 de oameni (n.a. cu siguranţă cifra este una mult exagerată, mult mai probabil, toate triburile lui Tyrah, cu femei şi copii însumau cam 80.000 de oameni).

În Dobrogea centrală, Tyrah găseşte o adevărată bogăţie: turme uriaşe de vite, câmpii mănoase şi culturi de viţă de vie. Lacomi pecenegii sunt beţi aproape tot timpul iar mulţi dintre ei se îmbolnăvesc de o “molimă de pântece”. Ajutat de o armată bizantină, Kegen îi loveşte tocmai acum, aşa că victoria sa este una facilă. Tyrah şi 140 de şefi militari sunt prinşi şi duşi în faţa împăratului.

Deşi Kegen le cere moartea, Monomahul nu vrea distrugerea barbarilor: îi obligă şi pe aceştia să se creştineze, apoi îi eliberează şi le dă voie să se aşeze în zona numită 100 de Movile, din apropierea actualei Mangalia (zona Pecineaga?). Războiul civil al pecenegilor nu era însă terminat.

Într-o noapte, Kegen este atacat de câţiva ucigaşi ai lui Tyrah: supravieţuieşte, dar este rănit. Este dus de fiul său Baltazar la Constantinopole, unde împăratul îl închide în palat, sub pretextul de a-l vindeca. În timpul acesta, Tyrah şi ai săi făceau ravagii în zona Mangaliei de azi, devastând şi jefuind aşezările de sub stăpânirea bizantină. Monomahul îşi dă atunci seama de greşeala făcută şi trimite o armată împotriva Marelui Han.

Fără Kegen, Bizanţul este însă învins de pecenegi iar Dobrogea devine un ţinut al haosului. Câteva luni mai târziu, refăcut, Kegen este trimis acasă, pentru a relua lupta cu eternul său duşman. Ajunge la triburile sale dar tocmai când se pregătea de război câţiva trădători îl asasinează şi îl taie în bucăţi, punând astfel capăt poveştii lui.

Succesul lui Tyrah este însă unul efemer: va muri curând, şi el asasinat, incapabil să ţină sub control armata. Pecenegii dezbinaţi în mai multe tabere continuă să mai devasteze Dobrogea câţiva ani, jucând aceeaşi carte, ba de aliaţi, ba de duşmani ai Bizanţului. Răbdarea Imperiului dă roade: în cel mult 10 ani, pecenegii devin din ce în ce mai slabi: cei mai mulţi părăsesc Dobrogea, alţii se supun total Imperiului şi sunt incluşi în armata Basileului. De atunci au trecut aproape 1000 de ani iar de pe urma pecenegilor, a lui Kegen şi a lui Tyrah a rămas numai povestea…

Bibliografie – Constantin Brătescu, Analele Dobrogei serie veche, traduceri din cronicarul Georgios Kedrenos sec XI

sursă foto – medievalist.net – bătălie intre bizantini şi pecenegi

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate