Unul din cei mai cunoscuți exploratori ai secolului XVII, Evliya Celebi (1611 – 1682) a adunat experiențele sale de călătorie prin Asia, Europa și Egipt într-o serie de 10 volume, intitulată Seyahatname. Evliya Celebi se distinge prin stilul său unic de a reda viața socială, cultura și obiceiurile din locurile vizitate de el.

În jurul anului 1651, Evliya Celebi și unchiul său călătoresc pe itinerariul: Constantinopol, Cecmegeaua mare şi mică, Silivria, Ciorlu, Poloz, Aitos, Cenghe, Satu Nou, Provadia, Şumen, Razgrad, Rusciuc, de acolo la Giurgiu, pe urmă la Șiștov și Nicopol. Se întorc la Rusciuc și de acolo în orașul de reședință, Silistra. De la Silistra, au călătorit la Dobrici, Balcic, Cavarna, Mangalia, Chiustengea (Constanța), Caraharman (Vadu) și Babadag.

Iată cum descria Evliya Celebi orașul Mangalia:

„E un oraş foarte vechi. Poziția sa este frumoasă. Se găseşte în partea nordică a portului, unde se văd fundamente de cetate. Deoarece Gazi Umureia-Adje-Iacuboglu a întâmpinat greutăți mari la cucerirea lui, care s-a făcut sub domnia lui Baiazid Ilderim, după cucerire, a dărâmat cetatea. În timpul de azi, orașul e frumos şi înfloritor şi este situat pe coasta unui șes nisipos. Este vacuf (proprietate eclesiastică) al lui Esmahan Sultan şi se administrează de un muteveli (administrator de vacuf). Este caza (plasă) cu paia (grad în clasificare) de trei sute de accele (vechi monezi turcești de argint) in vilaetul Dobrogea-Silistra. De la nahie (unitate teritorial-administrativă, diviziune a plasei), cadiul primeşte anual șapte pungi. Are serdar (comandant de cavalerie) comunal, muhtesib (în vechime, primar și șef de poliție; mai târziu, perceptor de plasă) comunal şi subașă (agent însărcinat cu strângerea dijmei). Are mulți negustori care trãiesc în case solide, pentru că le e teamă de Cazaci. Majoritatea aianilor (titlu dat fruntașilor unui ținut, care erau și un fel de consilieri; mai târziu, acest nume îl purtau prefecții, apoi senatorii) sunt Lazi, ai căror părinți au fost robi. Lazii au un proverb de spirit că, dacă cineva n-are posibilitatea să se ducă la Mecca, să se ducă la Mangalia, pentru că acolo este hagialâcul rătăciților şi al săracilor.”

Despre geamia Esmahan Sultan: E o geamie luminoasă cu mulţi credincioşi, cum nu e alta în aceste părți.

„Aici sunt, de asemenea, mulți Greci şi Evrei. La judecătoria șeiiană sunt în permanență procese între Evrei şi Lazi. Dacă în Mangalia un Laz trage o palmă unui Evreu, el este pedepsit după legile şeriiane. Cea mai însemnată geamie este aceia a lui Esmahan Sultan. E o geamie luminoasă cu mulţi credincioşi, cum nu e alta în aceste părți. Sunt şapte şcoli primare, trei hanuri, vreo 300 prăvălii, un mic bezisten (prăvălii pe ambele laturi ale unei străzi, unite printr-un acoperiș deasupra străzii) şi o baie mică. Toate localurile închinate lui Dumnezeu şi cele filantropice sunt vacuf al lui Esmahan Sultan.”

Mangalia, centru comercial și port pentru exportul cerealelor

„Are şapte cafenele şi vreo 300 depozite lângă port şi alte locuri, aici fiind un centru comercial. Cel mai bun han e acela al serdarului. In raport cu oraşul, prăvăliile sunt puține. Portul este mare şi prin el se exportă cereale pentru Constantinopol. Deoarece acest port al vilaetului Dobrogei este deschis spre sud-est, se fac valuri ca munții; din care cauză corăbiile pleacă imediat ce încarcă mărfuri. În vechime a fost aici un port mare cu două ieşiri. Și acum pe fundul mării se văd pietre de port, mari ca munții. În împrejurimile oraşului sunt vii şi grădini. În partea vestică, lângă grădini, se află mica techea (casă de rugăciune a călugărilor și dervișilor; schit) Muharem-Baba. După masă, dervişii bătrâni şi tineri se dedau aici la contemplațiuni religioase.

De aici, am pornit spre nord şi am ajuns în satul Ghiuiumlii, unde porumbele cresc mari cât prunele. Satul e musulman, zaimlic (proprietate feudală) şi se compune din o sută de case şi o geamie. Deoarece e situat în interiorul Dobrogei, apa se scoate cu caii din puțuri adânci de optzeci de coți. El prezintă o înfăţişare minunată. În această parte interioară a Dobrogei sunt hoți-citaci, însă populația este foarte primitoare. Totul produce aici din belşug: o chilă de sămânță produce 50-60 chile; mulţumită acestui fapt, populația nu refuză să dea regulat zecimile zaimilor. Cu toate acestea, numele de „dobrogean” se socoate ca ofensator.

De aici, am plecat la nord, am trecut prin sate avute și înfloritoare și am ajuns în orașul Chiustengea (Constanța).”

Sursa: Arhiva Dobrogei, Vol.II, nr.2, aprilie-iunie 1919 – Biblioteca Județeană Constanța

Textul a fost adaptat conform cerințelor gramaticale din prezent.