Am învăţat la şcoală despre toate răscoalele şi revoluţiile desfăşurate pe pământurile româneşti, mai puţin despre cele din Dobrogea. Provincie a Imperiului Otoman timp de mai bine de patru secole (aprox.1421 -1878), Dobrogea noastră şi-a avut la rândul ei ample mişcări sociale.
Puţini ştiu despre Marea Rebeliune din 1555, din timpul marelui sultan Soliman Magnificul. Este vorba despre Rebeliunea Falsului Mustafa, care a tulburat serios Marele Imperiu al Legiuitorului. A început în Anatolia dar apoi Macedonia, Tracia şi Dobrogea au devenit la rândul lor scenele de desfăşurare ale acestei rebeliuni.
Totul a început de fapt în 1553, atunci când prinţul (şehzade) Mustafa Muhlisi, cel mai mare fiu al lui Soliman a fost ucis în cortul tatălui său (sugrumat de călăi). Considerat drept legitim moştenitor al tronului, fiul sultanei Mahidevran Hatun a fost victima unei conspiraţii pusă la cale de Rustem Paşa (ginerele lui Hurrem) şi de sultana Hurrem (Roxelana), care încerca să asigure drumul spre domnie fiilor ei, Selim şi Bayezid (Baiazid, Bayezit etc).
Prinţul Mustafa fusese foarte iubit şi respectat iar moartea sa venea într-o perioadă în care viaţa economică a Imperiului decăzuse. Lungile şi costisitoarele campanii militare, taxele mari, defavorizarea monedei, corupţia marilor demnitari toate acestea sărăciseră populaţia iar cel mai rău o duceau cei din provincii precum Thracia sau Dobrogea (zona Balcanilor şi la Dunăre).
Oamenii din aceste ţinuturi, musulmani şi creştini deopotrivă nu aşteptau decât o scânteie pentru a se revolta. Iar această scânteie s-a aprins după doi ani, în 1555. Deja circulau legende că bunul prinţ Mustafa nu ar fi murit în cortul sultanului şi că, nu se ştie cum, ar fi reuşit să supravieţuiască complotului. Pe fondul acestor poveşti apare un personaj carismatic, care seamănă foarte bine cu şehzade Mustafa şi care spune că este fiul cel mare al Magnificului. Îşi stabileşte cartierul general la Eregli, în Nord Vestul Anatoliei, zonă care fusese controlată de Adevăratul Mustafa şi în care a găsit mii de soldaţi fideli şi alte mii de civili care îl susţineau. Răzvrătiţii pornesc spre Nord şi trec în Europa. Încearcă să cucerească Edirne, fosta capitală a Imperiului (1363 – 1453) însă fără succes. Rebeliunea Falsului Mustafa devine o rebeliune a provinciilor europene (Rumelia – pământul romanilor).
Mii de dobrogeni, „mahomedani şi ţărani creştini” se alătură oastei răzvrătite. O cronică turcească anonimă numeşte miscarea socială drept „djelali”, adică un fel de mişcare anti-feudală, declanşată împotriva marilor bogaţi şi corupţi. Sunt arse şi prădate moşiile marilor feudali iar Mustafa ajunge să controleze atât Dobrogea, cât şi Tracia şi Macedonia şi este recunoscut în aceste provincii ca Sultan!.
Istoricul Andre Clot explică inedit popularitatea „prinţului” rebel, afirmând că practica un fel de comunism (!), în sensul că împărţea de fiecare dată prăzile de război, în faţa cortului, în mod egal, cu toată lumea.
Sultanul Soliman Magnificul este furios pe fiul său prinţul Bayezid, guvernator al Rumeliei şi pe care îl acuză de lipsă de reacţie. Zvonurile circulă şi potrivit lor, chiar Bayezid ar crede că revolta e condusă de Adevăratul Mustafa. Unii spun că Bayezid le-ar fi trimis chiar răsculaţilor cufere cu aur. Sunt cu siguranţă doar poveşti.
După câteva luni, rebeliunea Falsului Mustafa va fi înăbuşită de armata condusă de Bayezid. Impostorul este executat dar potrivit cronicarilor, înainte să moară, el ar fi zis „Dacă moare un prinţ Mustafa se nasc 1000, dacă se naşte un sultan Soliman, mor 1000”. Fraza, reală sau nu, naşte încă diverse interpretări. Alături de Falsul Mustafa sunt executaţi mii de alţi revoltaţi printre care soldaţi, ofiţeri, mici oficialităţi şi civili din Dobrogea otomană. După numai patru ani, Bayezid va fi învins lângă Konya de armata condusă de fratele rival Selim (viitorul sultan Selim II Beţivul) şi de Paşa Mehmed Sokollu, viitor mare vizir (şi din 1562 soţul prinţesei Esmahan, cea care va construi în 1575 Moscheea de la Mangalia, care îi poartă numele). Bayezid va fugi în Persia dar va fi executat împreună cu familia sa, în 1561.
Marea Rebeliune a Falsului Mustafa a fost fără îndoială una din marile mişcări anti-feudale ale Imperiului Otoman şi cu siguranţă, cea mai mare din Dobrogea.
Nu a fost însă singura… În 1572, la Babadag se declanşează o răscoală numită şi a Softalelor. Tinerii studenţi (softale) ai seminarului din localitate, „liberi cugetători, cu concepţii sociale non-confomiste” conduc o adevărată armată a robilor împotriva bogaţilor din regiune. Mişcarea este reprimată rapid la ordinul expres al sultanului Selim II. În 1783 este rândul sudului dobrogean să fie scena unei răscoale populare. Are loc în zona podişului Deliorman şi pentru reprimarea ei paşa de la Silistra intervine cu peste 6000 de soldaţi şi numeroase tunuri, ceea ce demonstrează amploarea sa.
În 1787 este înregistrată o ultimă mare rebeliune dobrogeană. Începe în portul maritim Caraharman (Vadu) şi se extinde rapid în localităţi învecinate. Conducătorul ei este (potrivit sursei Bitoleanu- Rădulescu) un soldat din corpul de elită al deliilor (la turci- deliul era soldat de cavalerie uşoară, potrivit dex). A fost rapid înăbuşită.
Cu siguranţă au mai fost şi alte mişcări sociale în Dobrogea, revolte ale populaţiei împotriva represiunii feudale. Este misiunea noastră să aflăm despre toate aceste fapte petrecute în locurile în care trăim noi astăzi…
Bibliografie – Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu – Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare; izvoare narative turceşti, Halil Inalcik – Imperiul Otoman Epoca Clasică, Andre Clot – Soliman Le Magnifique, Moritz Beosch – The Height of Ottoman Power – Murder of Prince Mustafa, uni-mannheim.de
sursa foto – strangle of Sehzade Mustafa – gravură sec.XVIII de Cl. Duclos
[codepeople-post-map]
