Mulţi dobrogeni cunosc povestea modernă a singurei mine de cupru din Dobrogea. Statul român a deschis-o în 1915, chiar în timpul primului Război Mondial iar în timpul ocupaţiei germane, zăcămintele extrase aici luau zilnic drumul celui de al doilea Reich (1871-1919, a nu se confunda cu Reichul nazist – n.r.). A revenit apoi României iar timp de aproape un secol a fost una dintre cele mai importante mine ale ţării, unică în Dobrogea. Peste 1400 de oameni munceau aici, în timpul comunismului iar aşezarea creată număra aproape 3000 de suflete. După Revoluţie, totul s-a dus de râpă: în 1998 mina a fost închisă iar oamenii disponibilizaţi au părăsit aşezarea Altân Tepe. Acum mai trăiesc aici doar vreo 200 de persoane iar mineritul a rămas doar o amintire. Este ridicol, pentru că Dealul de Aur (cum se traduce din turcă Altân Tepe) mai ascunde în străfundurile sale destul cupru. Mereu a fost zăcământ destul în aceste coline. Povestea milenară a acestor locuri demonstrează asta. În urmă cu mai bine de patru milenii, locuitorii meleagurilor dintre Dunăre şi Mare îşi confecţionau podoabe şi “instrumente” de muncă, folosind cupru extras rudimentar din colinele de aur. Era aşa-zisa epocă a cuprului, perioadă databilă undeva între neolitic (epoca pietrei lustruite) şi epoca bronzului. În antichitate, Dealul de Aur era de asemenea exploatat. Dovezi stau nenumăratele piese descoperite la Histria, atât în cetate, cât şi în localităţi învecinate, care făceau parte din teritoriul administrativ histrian. La Histria existau ateliere de prelucrare a metalelor, aici fiind prelucrat şi cuprul adus din Dealul de Aur. Au trecut veacurile şi Dobrogea a ajuns sub stăpânirea otomană. Turcii i-au spus Dealului de Aur- Altân Tepe iar Înalta Poartă a exploatat mina. Acest lucru este menţionat în numeroase documente oficiale ale Imperiului, cum ar fi Defterul General Otoman din 1543, Defterul din 1573 şi un al document similar datat la finalul sec.XVI. România a alipit Dobrogea în 1878 iar mina din Tulcea a fost redescoperită la sfârşitul secolului de inginerul Radu Pascu, cel care a informat Guvernul cu privire la băgăţia acestei cariere. Exploatarea a început însă mai târziu, dar despre asta am mai vorbit. Aceasta ar fi povestea pe scurt. Altân Tepe este acum un sat fără viitor, ameninţat cu dispariţia… Comorile sale au supravieţuit însă şi aşteaptă cuminţi, vremuri mai bune…
[codepeople-post-map]
sursă foto -delcampe.net- imagine de epocă – minereu transportat cu carutele la Altan Tepe, inceputul sec. XX
