Puţină lume ştie că timp de câteva decenii, la sfârşitul secolului XIII, oraşul nord-dobrogean Isaccea a fost capitala unui puternic stat al tătarilor. A fost condus de unul dintre cei mai mari generali ai Hoardei de Aur, Nogai (Noghay, Nokhai), supranumit “făcătorul de hani” şi care a  fost conducătorul din umbră al acestei mari forţe ce a îngrozit Europa în acele timpuri.

Stră-strănepot al celebrului Genghis Han, Nogai (câine în mongolă) era numit şi Kara (Cel Negru) dar şi Isa, de unde unii afirmă că de la el ar veni numele oraşului Isaccea. Opinia generală a specialiştilor este alta şi anume că Isaccea îşi trage numele de la un dinast valah din sec XI, Saccea, dar aceasta este o cu totul altă poveste. Ce este cert este faptul că Nogai a preferat să îşi întemeieze un stat la sud de marea Hoardă, condusă de hani precum Berke, Mengu sau Tuda, conducători care nu luau nicio decizie militară fără a-l consulta în prealabil pe marele general din Dobrogea.

În jurul anului 1270, Nogai a trecut pe la vadul dunărean de la Isaccea, în fruntea unei armate de 40.000 de oameni, începându-şi dominaţia pe tărâmul dintre Dunăre şi Mare. La acea vreme, Dobrogea aparţinea teoretic Imperiului Bizantin dar basileii de la Constantinopole nu puteau face faţă războinicilor tătari. Nogai a condus numeroase invazii în statele Europei, în Ungaria, în Transilvania şi în Polonia, iar în 1279 a coborât prin Dobrogea la Silistra şi i-a învins pe bulgari.

Bizanţul este forţat să facă pace pentru a se proteja. Împăratul Mihail VIII Paleologul (1259-1282) o dă în căsătorie pe fiica sa Eufrosina Paleologina prinţului Ceaka, fiul lui Nogai (după unele surse, aceasta s-ar fi căsătorit chiar cu Marele Han). Statul tătar cu capitala la Isaccea este unul extrem de puternic şi conduce practic (sub regim tributar) întreaga provincie.

În atelierele de la Isaccea, în perioada 1296-1299, Nogai Han îşi bate propria monedă de argint, care pe o faţă are o iscripţie din Coran, care atestă apartenenţa conducătorului la Islam. Un aspect inedit este dat de faptul că pe reversul monedei apare semnul Crucii dar acesta se explică astfel: Hanul Nogai dorea o relaţie cât mai strânsă cu Bizanţul.

“Emirul” de la Isaccea a fost stăpânul din umbră al Hoardei de Aur timp de patru decenii, majoritatea Hanilor din Hoarda de Aur fiind simple marionete în mâinile sale. Aşa s-a întâmplat însă doar până la hanul Tokhta, cel care nu a suportat influenţa lui Nogai şi a încercat să scape de acesta. A şi reuşit în 1299, când l-a învins pe stăpânul Dobrogei în bătălia de la Kagamlik (lângă Dniepr, azi Ucraina).

Bătrânul Nogai a fost ucis iar un războinic rus (ruşii erau aliaţi cu Hoarda) i-a tăiat capul şi i l-a dus lui Tokhta, aşteptând în schimb o mare recompensă. Nogai era însă respectat chiar şi de duşmani: Marele Han Tokhta s-a înfuriat aflând că generalul său a fost decapitat de un simplu soldat încât l-a executat pe rus cu propria sabie, pentru “neruşinarea sa”. Nogai Khan a trecut în nefiinţă iar statul său dobrogean a fost înglobat în teritoriile Hoardei de Aur. În 1340, Isaccea şi întreaga Dobroge de Nord se aflau încă sub control tătar. Amintirea “Făcătorului de Hani” a rămas şi a dat numele unui întreg popor – tătarii nogai…