Ne întoarcem în timp aproape un secol, până pe 27 septembrie 1909. Suntem la Constanţa, fostul Kustendge, acum un oraş prosper şi îmbrăcat în haine de sărbătoare. Străzile sunt pline de flori, muzica de fanfară răsună printre clădiri iar întreaga suflare a urbei se îndreaptă grăbită spre Port. Este dimineaţă, abia trecut de 9.30 şi constănţenii admiră trăsurile şi automobilele luxoase venite tocmai de la Bucureşti şi care au adus cu ele lumea bună a Capitalei. Carol I şi membrii familiei sale regale au ajuns deja în Port şi cu toţii s-au instalat în pavilionul cochet amenajat în faţa silozurilor. Alături de el sunt autorităţi locale, miniştrii de la Bucureşti şi mai ales Anghel Saligny, inginerul care timp de zece ani a lucrat la construcţia şi modernizarea Portului Constanţa (lucrările fuseseră deschise oficial pe 16 oct. 1896, tot în prezenţa Regelui). Cu toţii asistă la defilarea şcolilor, la onorurile militare şi la parada navelor de război, toate acestea însoţite periodic de salve de tun trase în cinstea suveranului. Acesta citeşte şi semnează actul de fundaţie iar apoi ţine o scurtă cuvântare: “Nădăjduind că Dumnezeu va hărăzi României linişte şi belşug ca să putem isprăvi cât mai curând întreg portul, menit să slujească la pripăşirea economică a scumpei mele patrii, astăzi, a 27-a zi a lunii septembrie 1909 şi al 43-lea an al domniei mele, am inaugurat prima magazie (n.r. siloz) din cele ce se clădesc”. Este practic actul de naştere al portului modern Constanţa. Deja, la silozul terminat, se încarcă cereale pe vaporul “Iaşi”, prima navă ce va ieşi din rada portului. După o scurtă vizită la siloz, Regele, Saligny, contra-amiralul Eustaţiu şi alte câteva persoane din suita regală se urcă într-o barcă şi se îndreaptă spre panglica legată între cele două capete ale Portului. Regele taie panglica cu o foarfecă de aur şi inaugurează astfel primul port modern al României. Este pus apoi Actul de Fundare (vezi foto) pe zidul Farului Carol I iar acţiunea oficială se încheie. Ziarul Universul a publicat o zi mai târziu un amplu material, graţie căruia aflăm date importante despre Portul anului 1909. Ziaristul Gheorghe Cristodorescu menţiona că portul “are o suprafaţă de 192 de hectare şi că este astfel construit încât să se poată mări pe viitor, când va fi nevoie. Întinderea este împărţită astfel: 60 de hectare suprafaţa bazinurilor, 111 ha platformele şi 14 ha suprafaţa adăpostită în ante-port”. Ziua de 27 septembrie 1909 intră aşadar în istoria României şi a Dobrogei, fiind un moment de cotitură în povestea dezvoltării economice a statului. Procesul de constituire al acestui port a fost însă unul extrem de anevoios, fiind nevoie de mai bine de o jumătate de secol pentru ca acest obiectiv să poată exista. Totul a început în 1856, după Războiul Crimeii, când Tratatul de la Paris a stabilit că bazinul Mării Negre este neutru, interzis vaselor de război şi propice comerţului liber. Ulterior. Comisia Dunării a stăruit pentru crearea unui port şi a unei căi ferate la Kustendge iar firma engleză “Danube and Black Sea…” (DBSR) a luat în concesiune construirea portului şi al căii ferate Cernavodă – Constanţa. A venit apoi Războiul de Independenţă, alipirea Dobrogei la România şi în cele din urmă, în 1881, răscumpărarea de către Statul Româna lucrărilor concesionate către Danube And Black Sea. Pentru ca englezii să plece de la Kustendge, România a trebuit să achite o sumă uriaşă, 16.800.000 monede de aur, după a căror plată totală a putut deveni unic proprietar. Iată aşadar un proces lung, anevoios şi scump, care a condus în cele din urmă la ziua de 27 septembrie 1909 şi la crearea Portului modern Constanţa…
Bibliografie – Ileana Stanca Desa, Analele Dobrogei, serie nouă, vol VII, VIII
sursă foto – oraşulpebicicleta.ro- actul de fundare de la Farul Carol, foto postată de Ghiţă Bogdan Florin
[codepeople-post-map]
