Aliată a Germaniei Naziste până în anul 1944, România a fost forţată să accepte legile antisemite şi rasiale ale celui de al Treilea Reich. Ca şi evreii din Ardealul Hortist, mii dintre fiii şi fiicele neamului lui David (mai ales cei din Moldova şi Bucovina) au fost exterminaţi sau deportaţi. În Dobrogea, legea a fost aceeaşi, dar aici, pe tărâmul bune-înţelegeri între zeci de etnii de diverse religii, ura de rasă nu avea nicidecum aceeaşi intensitate. Porturile Mării Negre au fost porţile deschise prin care mii de evrei au reuşit să plece spre Palestina, în perioada 1940-1944, ascunşi în diverse nave comerciale. Cercetările efectuate în ultima jumătate de secol au relevat faptul că grupuri mari de evrei au reuşit să se îmbarce (ajutaţi de localnici) pe vase din porturile Constanţa, Sulina, Tulcea şi Brăila. Călătorii clandestini erau cetăţeni din România dar şi mulţi veniţi din Polonia sau din state din Vest. În patru ani, nu mai puţin de 4846 de evrei au reuşit să fugă în Palestina la bordul unor nave plecate din Portul Constanţa. Nouă nave mari au fost folosite pentru aceste operaţiuni şi anume Darie II, Maritza, Milka, Struma, Kaşbek, Belasitza, Bulbul, Morina şi Mekfure), unele dintre aceste vase făcând chiar şi mai multe transporturi. De asemenea, alte 15 vase de dimensiuni mai mici au fost folosite în acelaşi gen de transport a emigranţilor ilegali evrei. Mulţi dintre evreii dobrogeni au reuşit să fugă în acest mod. Cei care nu au putut au fost obligaţi să lucreze în folosul comunităţii, majoritatea fiind internaţi în cele trei lagăre de muncă amplasate în localităţile Osmancea, Mereni sau Ciobăniţa. Însuşi rabinul Joseph H. Schehtter, şeful comunităţii evreieşti din Constanţa şi cavaler al Coroanei României a fost internat într-un astfel de lagăr de muncă (cel de la Osmancea), la peste 70 de ani. Suferinţe mari pentru evrei: pierderea locurilor de muncă, interogatorii chinuitoare la poliţie, transport în vagoane de vită, internări în lagăre de muncă în regim de cazarmă militară, activităţi înjositoare… Cu toate acestea, regimul era în Dobrogea mult mai blând decât în multe locuri. În 1945, după ce România a întors armele împotriva Germaniei Hitleriste, evreii din Dobrogea au făcut o descoperire macabră. Mulţi dintre constănţeni primiseră în timpul războiului săpun din Germania cu inscripţia RIF – Reinstes Iudenfett. Era săpun făcut din resturile evreilor gazaţi în lagărele de exterminare din Polonia şi Germania. Toate aceste săpunuri găsite în Constanţa au fost adunate şi depozitate într-un “sicriu special”, înhumat ulterior în Cimitirul Evreisc din Constanţa…
Bibliografie – Florin C. Stan – Analele Dobrogei, Serie Nouă, Dalia Ofer – Escaping the Holocaust
Sursă foto – constantablog.net (foto by alex) – detaliu sinagogă Constanţa
[codepeople-post-map]
