Nu voi începe povestirea de astăzi cu obişnuita descriere a statuii Şarpelui Glykon. O puteţi admira şi singuri, mergând în Sala Tezaur a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, acolo unde se mai află şi alte 23 de piese ale “comorii păgâne”, descoperită întâmplător în 1962 (n.a.şi despre care am mai scris). Noi facem, mai bine, un salt înapoi în timp, în urmă cu aproximativ 1800 de ani, pentru a afla întreaga legendă a Zeului Şarpe. Suntem tot pe malul Mării Negre, dar în oraşul Abonothicos (Abonuteh, Abonutheicos), astăzi modernul oraş turcesc Inebolu, din provincia Kastamonu (în antichitate Timonion). Aşa-zisul profet Alexandru îşi cheamă concetăţenii în Agora cetăţii, într-o după-amiază, pentru a fi martori la o minune. Le arată un ou uriaş de şarpe, îl sparge, iar de acolo îl scoate pe “zeul” Glykon, o vietate stranie, cu corp de reptilă, dar cu trăsături omeneşti. Într-o săptămână, “zeul” ajunge la mărimea unui om obişnuit şi are un păr lung, blond şi bogat, ochii de un albastru pătrunzător dar acelaşi corp de şarpe. “Face” minuni, „vorbeşte” şi „oferă sfaturi”, evident, prin intermediul “părintelui” său… Auto-proclamat reîncarnarea lui Asclepios – Esculap, zeul medicinei, Alexandru din Abonothicos devine marele preot al cultului lui Glykon, zeul şarpe. Această divinitate era considerată una a fertilităţii, femeile sterile oferind bani grei pentru a câştiga bunăvoinţa zeului. Contemporan cu Alexandru, scriitorul antic Lucian din Samosata l-a atacat dur pe acesta, într-un pamflet, numindu-l şarlatan şi escroc, un individ dornic doar să facă avere, înşelându-şi semenii pe orice căi posibile (el afirma că Glykon era o păpuşă mânuită de stăpânul său). Ciudat este că acest cult al lui Glykon a devenit foarte popular în Imperiul Roman al secolului II: s-au emis monede cu înfăţişarea sa, au fost confecţionate statuete, a fost menţionat adesea în inscripţii şi foarte probabil, îşi avea templele şi oracolele sale şi în oraşele de la malul mării. Perioada sa de glorie a durat însă doar câteva decenii, cultul a intrat în declin după moartea “profetului” Alexandru, în jurul anului 175 şi a dispărut total în veacul al treilea. Ne întoarcem înapoi în 2014 şi suntem din nou la Constanţa, singurul oraş din lume care se mândreşte cu o statuie a lui Glykon. Piesa de la Muzeul de Arheologie este unică la nivel mondial, o piesă extraordinară datată în veacul al II-lea, studiată timp de decenii şi descrisă în detaliu de regretatul arheolog Zaharia (Zizi) Covacef. Zeul Şarpe de la Constanţa are bot de miel, păr şi urechi de om, coadă de leu, este cioplit dintr-un singur bloc de marmură şi dacă, dintr-o dată, ar prinde viaţă şi s-ar “descolăci”, ar avea aproape cinci metri lungime. Controverse pe tema utilităţii piesei de la Constanţa sunt încă foarte multe (n.r. ipoteza şarpelui ofit, originea macedoneană a cultului etc), dar despre aceste teorii vom discuta într-un alt material…
Sursă foto – wikipedia. org
[codepeople-post-map]
