Ciuma lui Caragea, Ali Pașa și biserica din Viile

Numit în trecut Beilic, satul constănțean Viile (comuna Ion Corvin) are o poveste interesantă, care ne întoarce în timp cu două veacuri. În 1813-1814, provinciile românești au fost grav afectate de devastatoarea Ciumă a lui Caragea, epidemie care și-a luat numele după domnitorul fanariot al Țării Românești, de la acea vreme, Ioan Gheorghe Caragea. Multe dintre comunitățile satelor dobrogene au avut și ele de suferit de pe urma acestei ciume bubonice, iar printre ele s-a numărat și cea din satul Viile. După numeroase decese survenite în acele vremuri, sătenii rămași în viață au decis să se mute la o distanță destul de mare de fosta vatră și s-au așezat pe un deal, unde au înjghebat o bisericuță săpată în pământ. Creștinii își doreau cu ardoare un lăcaș de cult normal și acesta le-a fost visul izvorât în vremurile ciumei. Au trebuit să treacă însă mai bine de patru decenii, până când această dorință li s-a putut îndeplini. În 1856, câțiva reprezentanți ai satului au mers la Silistra, în audiență la guvernatorul provinciei Mehmet Emin Ali Pașa, fost mare vizir al imperiului și un bărbat luminat și adept al reformelor. Exista însă o mare problemă, creștinii din Viile nu aveau bani pentru biserică, astfel că, pe lângă aprobare, cereau și fondurile necesare construcției. Dar Ali Pașa era interesat să aibă comunități liniștite de români, așa că a găsit o soluție ingenioasă: le-a dat banii pentru biserică, dar cu rugămintea ca în schimbul lor, românii să lucreze un anumit timp pe una dintre proprietățile lui. Învoiala celor două părți a decurs perfect, iar în anul 1856, satul Viile și-a obținut biserica în care se oficiază și astăzi. Pentru că dorința de a ridica biserica apăruse în vremurile ciumei, lăcașul de cult poartă hramul Sfântului Haralambie, cel care îi ocrotește pe oameni de molime precum ciuma sau holera. Numele lui Ali Pașa a rămas în istoria locului, dar și în cea universală, pentru că în același an 1856, sultanul Abdul Medjid I a dat un edict inițiat de acest Ali Pașa din Dobrogea. Legea garanta securitatea vieților și proprietăților tuturor creștinilor din Imperiu și abolea tortura, norme care scoteau practic provinciile Înaltei Porți din întunericul legilor arbitrare, vechi din perioada Evului Mediu.

sursă poveste – Fototeca Ortodoxiei Dobrogene, citând un istoric al localității întocmit în 1967 de preotul Ion Păun
sursă foto deschidere – Fototeca Ortodoxiei Dobrogene