Aşezare bogată, cu o vechime de mai bine de două veacuri, comuna Ciobanu are şi ea o poveste extrem de interesantă. Aşa cum se intuieşte uşor, satul a luat fiinţă în locul pe care altădată a existat o târlă de păstori români. Ce se ştie însă mai puţin este faptul că, timp de aproape un secol, aşezarea de azi a purtat numele de Groapa Ciobanului, iar noi, de aici ne pornim povestea. Legenda zice că târla aceea de păstori a fost făcută întâi, mai pe lângă Dunăre, şi că acolo îşi ridicaseră case şi ţarcuri nişte mocani veniţi tocmai de dincolo de fluviu, tocmai de pe culmile Carpaţilor. Oilor miţoase le plăcea tare mult iarba grasă dobrogeană, aşa că mocanii îşi aduseseră şi femeile şi copiii, şi tare îi bătea gândul să rămână pe meleagurile acestea întreaga viaţă. Într-o toamnă târzie, Dunărea se revărsă şi apele mari cuprinseră şi locul mocanilor. Unul dintre ei muri chiar înecat şi multe bunuri ale românilor fură prăpădite de viituri. După ce apele s-au liniştit, ciobanii au salvat ce au putut şi s-au mutat pe locul comunei de azi, şi tot nu au mai plecat în meleagurile lor de baştină, chiar şi după moartea semenului lor. Aşezării noi i-au zis Groapa Ciobanului, căci în apropiere a fost pus locul de veci al prietenului lor prăpădit la inundaţie. La Groapa Ciobanului s-au tot aşezat şi alte familii de români. Unii erau veniţi din Ulmi iar alţii din Măducea, un sat de la trei kilometri depărtare şi care a fost părăsit după ce fusese lovit de ciuma lui Caragea (1813-1814). În 1828, ruşii veniţi în Dobrogea pentru a se război cu turcii au găsit aşezarea şi au trecut-o pe hărţi cu acest nume, care s-a păstrat până pe la începutul veacului XX.Cu timpul, numele vechi s-a pierdut şi lumea nu i-a mai zis aşezării ca atunci în vechime, ci mai simplu, Ciobanu…

 (Adaptare) Sursă bibliografie (parţial) primariaciobanu.ro

foto Ionuţ Druche

[codepeople-post-map]