Pus în umbră de mult mai cunoscutul Terente, Simion Licinski a fost la vremea sa un răufăcător celebru al României, care a terorizat Dobrogea timp de aproape cinci ani, în perioada 1886-1891. Izvoarele vremii au prezentat imagini diferite ale acestui personaj, fiind considerat ba un haiduc care lupta împotriva sistemului, ba un tâlhar și criminal de ultimă speță. Interesant este că, în tradiția populară, el a rămas ca un om drept, care fura de la bogați și își împărțea prada prin satele din nordul dobrogean. A acționat cu precădere în această zonă, prin codrii Babadagului sau prin Munții Măcinului, fiind consemnate foarte puține incursiuni în câmpiile provinciei. Un bărbat inteligent și extrem de abil, care acționa în general singur, el a reușit să scape demai multe ori de patrulele militare trimise să îl prindă. În cele din urmă însă, inevitabilul s-a produs și undeva la Sud de Tulcea (n.r. în codrii de goruni, conform surselor), Licinski a fost încercuit. Potera a tras o salvă de focuri asupra sa, dar spre uimirea jandarmilor, tâlharul nu s-a prăbușit. „A mugit de furie și a mai tras câteva focuri, până când s-a prăbușit sfârtecat de gloanțe, lângă gorunii săi dragi”. Presa națională a salutat pozitiv uciderea sa, considerând că dispariția haiducului va readuce liniștea pe drumurile Dobrogei. Simion Licinski este practic ultimul haiduc dintre Dunăre și Mare, dacă îl exceptăm pe brăileanul Terente, care își avea ascunzători și în Nordul județului Tulcea. La vremea în care „Licinski lua de la bogați și dădea la săraci”, Terente nu se născuse…

Surse bibliografie –  Al. Lascarov – Analele Dobrogei, Emanoil Ighel Deleanu – Banditul Simion Licinski
sursă foto – reproducere Ilustrațiunea Română 1891

[codepeople-post-map]