Fiecare dintre noi, constănțenii creștini, am călcat cel puțin o dată în viață pragul catedralei arhiepiscopale din Peninsulă. Din păcate, puțini am găsit timpul să admirăm și să studiem minunatele picturi ce împodobesc pereții lăcașului cult. Eu am fost printre cei norocoși, pentru că, la îndemnul unui prieten bun, am găsit minutele necesare pentru a afla una dintre cele mai frumoase povești ale Tomisului nostru milenar.

Chiar înainte de a intra în catedrală, pe unul dintre zidurile laterale se află zugrăvită „istoria” episcopului Bretanion, cel care nu a vrut să renunțe la credința sa și care a reușit să își impună hotărârea în fața celui mai puternic om al lumii de la acea vreme, împăratul Romei. Se întâmpla în anul 369 d.H, atunci când la Tomis a ajuns Cezarul Flavius Valens, adept al ereziei lui Arie (ariene). Împăratul a fost întâmpinat în catedrala episcopală a Tomisului de către Bretanion, iar potrivit cronicarilor creștini, la întâlnire era prezentă aproape toată suflarea orașului.

Valens i-a cerut episcopului să renunțe la credința acceptată de întreaga lume creștină (stabilită în Sinodul ecumenic de la Niceea) și să adere la erezia lui Arie. Bretanion s-a împotrivit și a avut curajul de a-l sfida pe Cezar și de a părăsi catedrala, fără încuvințarea acestuia. Și pentru ca umilința lui Valens să fie și mai mare, toți enoriașii tomitani au urmat calea episcopului iar împăratul s-a trezit singur în catedrală, doar cu însoțitorii săi. Bretanion și tomitanii au mers într-o biserică mai mică a orașului și au stat ore întregi rugându-se. De-a lungul timpului, istoricii au explicat și atitudinea curajoasă a poporului tomitan, cel care se încredea mult mai mult în episcopul ei, decât de împărat.

Se spune că Valens a vrut să îl pedepsească pe Bretanion și să îl exileze, dar a renunțat la acest gând, întrucât se temea de o rebeliune a poporului. Tomitanii erau foarte importanți pentru imperiu în acea vreme ei fiind cei care îi opreau pe migratori să intre în celelalte provincii controlate de romani.

Descris de istoricii bizantini de mai târziu ca un bărbat „destoinic și renumit prin virtute”, Bretanion a continuat să păstorească ani buni poporul Tomisului și chiar întreaga Scytie Minor și mult mai târziu, după ce Valens a ieșit din istorie. Amintirea episcopului fără de teamă și iubitor al dreptei de credințe nu s-a șters niciodată…