vineri, mai 14, 2021
Attalos Bestiarul – luptătorul cu fiarele

Bestiarul (bestiarius) era un tip anume de gladiator din timpul Imperiului Roman, cel care întotdeauna lupta împotriva unor animale sălbatice, periculoase. Acești „luptători cu fiarele” puteau fi întâlniți în toate amfiteatrele Imperiului, de la Roma și până în cele mai îndepărtate colțuri de provincii.

Luptele între gladiatori erau foarte apreciate de popor dar spectacolul oferit de bestiari era și el foarte gustat iar eroii săi erau foarte iubiți de către public. Și în Moesia Inferior (Dobrogea de azi) au trăit și luptat astfel de bestiari.

Unul dintre aceștia se numea Attalos (a nu se confunda cu martirul creștin de la Niculițel din sec. IV d.H) și a fost faimos în vremea sa, în sec.III d.H. A fost o vedetă a amfiteatrului de la Tomis, despre care am mai vorbit. El și-a găsit sfârșitul într-unul dintre spectacole și a fost înmormântat în zona Palazu Mare, cel mai probabil în cimitirul așezării unde își avea casa.

Toate informațiile despre acest Attalos le cunoaștem din stela sa funerară, descoperită în sec.XIX și care astăzi se găsește în lapidariumul Muzeului Național de Istorie a României București.

Inscripția sa a fost tradusă astfel de către specialiști: „Aici, trecătorule, zac eu, Attalos, luptător cu fiarele, care după ce am doborât în amfiteatru mulți tauri, am plecat, la cei morți, înfruntând un taur (bivol) sălbatic care m-a omorât”.

La Roma, bestiarii înfruntau lei, tigri, rinoceri etc dar într-o provincie ca Moesia se foloseau la spectacole în general urși, mistreți sau tauri.

Unii specialiști consideră că Attalos ar fi putut fi ucis de către un zimbru, un animal care trăia, în acele timpuri, în pădurile Carpaților.

Deasupra inscripției Attalos este reprezentat alături de soția sa. Acest lucru demonstrează clar că era un om liber, eptrnu că sclavii nu aveau voie să se însoare. De altfel, gladiatorii din sec. II – III erau, cei mai mulți dintre ei, oameni liberi, înscriși voluntari pentru astfel de spectacole.

Ani buni, Attalos bestiarul i-a încântat pe tomitani cu faptele sale de vitejie. S-a bucurat de aplauze, de faimă și de averi dar a plătit în cele din urmă prețul, cu sângele său…

Bibliografie – Revista Pontica, ISM II, Alexandru Ghe Sonoc – „Câteva considerații în legătură cu organizarea spectacolelor publice și percepția luptelor cu fiare și de gladiatori în Moesia Inferior, Regatul Bosporan și în Dacia Romană” – Acta Terrae Septemcastrensis II

Tag-uri: , , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate