În anul 1925, într-o zi frumoasă a miezului de august (ziua a 17-a), după ce rulează câteva sute de metri, primul hidroavion românesc se ridică în aer de la dana 35, deasupra Portului Constanţa, sub privirile înmărmurite ale unei asistenţe numeroase. Este “Getta 1”, aparat botezat astfel după numele fetei lui George I Giorgescu, industriaş şi preşedinte al Societăţii de Transport Constanţa, care investise în producţia hidroavionului peste 2 milioane de lei, în baza unui acord cu Ministerul de Război. „Bijuteria” realizată de inginerul Radu A. Stoika, în numai două luni şi jumătate, în hangarele de pe Griviţei 44 (imobile dispărute acum), era condusă căpitanul Romeo Popescu, un pilot de excepţie al acelor vremuri. “Aparatul şi-a luat uşor sborul, a survolat oraşul Constanţa în aplauzele mulţimii, s-a îndreptat spre Techirghiol şi după ce a survolat lacul a revenit la Constanţa, efectuând în prima sa ieşire circa 40 de kilometri” scria la acea vreme un ziar belgian, unul dintre numeroasele jurnale europene care marcaseră evenimentul din România. Hidroavionul Getta (primul de invenţie şi construcţie exclusiv românească) avea 10,5 metri lungime, o anvergură de 16 metri, atingea altitudinea maximă de 4000 de metri, putea zbura independent timp de opt ore şi prindea o viteză maximă de 160 de kilometri/h. Pe 14 octombrie 1925, Getta 1 repeta zborul, de data aceasta în prezenţa viitorului rege Carol al II-lea. Biplan din clasa “Haute mer”, cu motor Hiero 200 HP şi elice propulsivă, construit ţinându-se seama şi de capricioasa Mare Neagră, hidroavionul Getta urma să fie folosit şi ca aparat de observare şi recunoaştere şi pentru transport uman, ba chiar, cu o uşoară transformare, ar fi putut deveni şi aparat pentru transport bombe (avea deja instalate trei mitraliere). Din păcate, în ciuda succesului iniţial, soarta lui Getta1 a fost vitregă. Comanda de trei noi aparate nu a fost niciodată onorată de către stat, firma STS nu a putut suporta cheltuielile existente deja, iar la 5 ani după celebra lansare de la Constanţa, angajaţii STS-ului falimentar îi făceau deja hidroavionului o înmormânare simbolică, cu o caravană funerară în centrul căreia se afla macheta aparatului. După închiderea fabricii, imobilul în care a fost construit hidroavionul a fost pe rând, baie populară, ţesătorie şi cămin de fete. După 1989 a funcţionat aici o fabrică de încălţăminte, apoi organizaţia Aripa, iar din 2002 imobilul a fost preluat de autorităţile locale. Din nefericire, fotografiile de mai jos ne arată ce găsim astăzi pe locul în care acum mai bine de nouă decenii se construia primul hidroavion din România…

Sursă bibliografie – „Din istoricul aviaţiei naţionale interbelice. Getta1” Gheorghe Dumitraşcu, Stoica Lascu; Revista Pontica XIX

sursă foto deschidere si galerie foto constanteanul.ro (ruinele fostei fabrici STS in care a fost construit hidroavionul Getta1)

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , ,

Articole Interesante

Nu sunt alte articole.

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate