Evliya Celebi (1611 – 1682) a fost unul din cei mai cunoscuți exploratori ai secolului XVII. Experiențele sale de călătorie prin Asia, Europa și Egipt au fost adunate în peste 50 ani și descrise în seria de 10 volume intitulată Seyahatname. Evliya Celebi se distinge prin stilul său unic de a reda viața socială, cultura și obiceiurile din locurile vizitate de el.

În jurul anului 1651, Evliya Celebi și unchiul său călătoresc pe itinerariul: Constantinopol, Cecmegeaua mare şi mică, Silivria, Ciorlu, Poloz, Aitos, Cenghe, Satu Nou, Provadia, Şumen, Razgrad, Rusciuc, de acolo la Giurgiu, pe urmă la Șiștov și Nicopol. Se întorc la Rusciuc și de acolo în orașul de reședință, Silistra. De la Silistra, au călătorit la Dobrici, Balcic, Cavarna, Mangalia, Chiustengea (Constanța), Caraharman (Vadu) și Babadag.

Iată cum descria Evliya Celebi orașul Medgidia (Cara-su):

„Deoarece această localitate e situată în interiorul Dobrogei, e lipsită de apă. În fiecare an însă, la revărsarea Dunării, se formează lacuri cu apă neagră, de unde şi orăşelul îşi trage numele. În vechime, acest loc a fost superb şi se alegea pentru vânătoare. Fiul lui Baiazid Ilderim, Musa Celebi, după un atac nocturn, a cucerit oraşul şi a dáramat unele părți din el. Mai târziu l-a reparat Baiazid-Veli. Oraşul este despărţit din „hasul” împărătesc al vizriilor din Uzi-Eialet. Ca guvernatori sunt: un reprezentant al paşei şi un voievod. El guvernează cu o sută de supuşi, adunând şapte pungi pentru paşa şi patru pentru el. Cazaua e cu „paia” de 300 de accele. Cadiul primeşte şapte pungi. Are chehaie, spahii, „baidar” (= comandant) eniceresc şi muhtesib.”

Aflăm cum arăta orașul și de unde venea apa în Medgidia, cu patru secole în urmă

„Se compune din trei mahalale cu 1000 case acoperite cu olane şi cu scânduri. Deoarece aici e Dobrogea, grânele sunt din belşug. Iarna e geroasă. Apa pentru oraș vine din canalul Dunării. Are o geamie mică, dar frumoasă, un han, o baie, şapte școli primare, şapte depozite de apă, două cafenele, două prăvălii cu vopsele şi alte vreo 40-50 prăvălii. Femeile cântărețe se numesc aici „ghivendii”. Ele sunt multe; umblă din casă în casă şi cântă. Aceasta nu se socoteşte ca ruşine. Toţi „aianii” (= boierii) au pornit-o pe dragoste, iar judecătorul șeriian şi comandantul militar nu sunt în stare să înlăture acest rău, din cauză că poporul nu permite. Aceste femei publice au ruinat mii de căsnicii, le-au adus la cerşetorie pe femeile oneste şi apoi le-au făcut servitoarele lor.

De aici, am pornit iarăşi spre sud şi am ajuns în satul musulman Biulbiulii şi de acolo în satul Furnagic, care e, de asemenea, musulman. De acolo, ne-am dus în satul Diughengilar, care e musulman, în „nahia” Cerna-Vodei şi de aici în Ciardaclii şi Çasaplii din ținutul Pazargicului.”

Sursa: Arhiva Dobrogei, Vol.II, nr.2, aprilie-iunie 1919 – Biblioteca Județeană Constanța

Textul a fost adaptat conform cerințelor gramaticale din prezent.