Caraorman, Pădurea Neagră… Unul dintre cele mai frumoase locuri ale Dobrogei noastre milenare… Aici se ridică semeţ cel mai bătrân şi mai mare stejar al Deltei, înalt de peste 30 de metri şi gros de 4, că abia îl pot cuprinde trei voinici prinşi unul de altul. Are o formă ciudată, de unde îi şi vine numele de Stejarul Îngenuncheat de parcă ar fi un uriaş căzut şi înlemnit în vechime, din cine ştie ce pricini. Legenda sa ne întoarce în timp cu mai bine de patru veacuri. Se spune că în Crişan, aşezare aflată deloc departe de pădure, sătenii se pregăteau de nuntă mare. Frumoasa fiică a unui rumân pripăşit în Deltă se mărita cu un războinic cazac, căruia i se dusese vestea pentru vitejia sa. Era pace şi armonie între neamurile ce vieţuiau împreună la mal de apă… Dar exista şi un mare necaz… Înainte de a-şi da inima viteazului cazac, Fiica Rumânului îi spuse nu unui turc ce dorise să o ia de soaţă… Supărat, turcul aşteptă vremea potrivită pentru a se răzbuna… Când bărbaţii din Crişan plecară din sat să facă pregătiri pentru cununie, Turcul şi câţiva semeni de ai săi deteră năvală şi o furară pe viitoarea mireasă. Ştiind că vor fi urmăriţi, netrebnicii se ascunseră în Pădure, nu departe de Fântâna Vânătorilor, cum o numesc astăzi localnicii. Chiar şi aşa însă Cazacul cel Viteaz şi mai mulţi tovarăşi de-ai săi le deteră tâlharilor de urmă. Se porni o luptă pe viaţă şi pe moarte cum nu se mai văzuse vreodată în Pădurea Neagră. Turcii fură ucişi până la unul, mulţi dintre ei omorâţi în timp ce, îngenuncheaţi, cereau îndurare cazacilor şi lui Allah. Cazacul îşi salvă nevătămată mireasa şi plecară împreună să facă o nuntă ca în poveşti. Pe locul în care turcii îşi pierdură vieţile, la scurt timp după acea bătălie răsări lăstarul unui stejar. Înmuiat poate sângele tâlharilor, luă cu timpul forma aceea ciudată, ce îi dete numele ce îl poartă şi astăzi, Stejarul îngenuncheat…

 Sursă foto – infodelta.ro

[codepeople-post-map]