Pe malul vestic al lacului Siutghiol (fost golf al Mării Negre), în apropierea Insulei lui Ovidiu, la doar 10 kilometri distanţă de marea metropolă a Tomisului, exista în urmă cu peste 1500 de ani o mare şi puternică fortăreaţă militară. Astăzi, la Ovidiu, în această zonă întâlneşti doar un cartier rezidenţial de vile iar ruinele bătrânei cetăţi sunt ascunse sub pământ, ignorate de un cotidian puţin interesat de povestea lor. Fortificaţia “de tip quadriburgium” are 69 de metri lungime şi o lăţime de 53, patru turnuri impozante şi ziduri de incintă groase de aproximativ 2 metri. Datează din epoca romano-bizantină (sec.IV-VI d.H) iar arheologii care au cercetat-o au concluzionat că era un avanpost în defensiva nordică a Tomisului. Rolul său era unul extrem de important şi anume, ea apăra sursa de apă de la actuala Cişmea, de unde în urmă cu un mileniu şi jumătate se aproviziona, prin apeducte subterane şi marele oraş antic.Astfel de fortificaţii militare se construiau pentru apărarea cetăţilor mari, pentru protejarea unor obiective importante şi a drumurilor imperiale. În Dobrogea mai cunoaştem fortificaţii similare, dar de dimensiuni mai mici: la Palazu Mare (dimensiuni 15-25 de metri) şi la Topraichioi (14-38 m, pe malul lacului, pe drumul DN22 spre Tulcea), ambele datând din aceleaşi veacuri IV-VI. Revenind la fortificaţia de la Ovidiu, trebuie să spunem că datarea sa a fost facilă graţie numerosului material arheologic descoperit, în general ceramică şi monede datând de pe vremea împăraţilor Valentinian, Valens, Theodosius I (IV), Arcadius, Honorius (IV-început de V) sau Iustinian (VI). O teorie interesantă este aceea că fortificaţia de la Ovidiu făcea parte la un moment dat dintr-un limes (frontieră) pontic, pe malul Mării Negre fiind descoperite mai multe astfel de obiective militare. Timp de aproape 200 de ani, castrul de la Ovidiu a vegheat golful Siutghiol şi drumul spre Tomis, pentru a-şi înceta existenţa în veacul al VI-lea, în urma unei distrugeri violente, provocată de migratori. Situl arheologic de la Ovidiu are o suprafaţă impresionantă de 8000 de metri pătraţi şi nu cuprinde doar fortificaţia romano-bizantină. Au fost descoperite vestigii arheologice din perioada VI-II î.H (ceramică greacă şi autohtonă dar şi din epoca medieval timpurie (sec.X-XI, fragmente ceramice) când nu putem vorbi însă de locuire propriu-zisă, ci poate doar de una sporadică.
Bibliografie – Constantin Băjenaru “Observaţii recente cu privire la Fortificaţia de la Ovidiu” Revista Pontica 35-36; Gheorghe Papuc, Mihai Bucovală, Mihai Ionescu, Cecilia Paşca – articole publicate în Revista Pontica în perioada 1980-2002
Foto – cronicacimec.ro – fortificaţia Ovidiu (bazilica)
[codepeople-post-map]
