Ne-am întors în timp! Ne aflăm pe aerodromul Mamaia, în dimineaţa zilei de 23 iunie 1941. Comandantul escadrilei 53, căpitanul Horia Agarici este forţat să revină la bază pentru a remedia o defecţiune a aparatului său (scurgere de combustibil), în timp ce restul piloţilor săi continuă o misiune de rutină. Tehnicienii români rezolvă imediat problema tehnică, dar pentru Agarici este prea târziu să mai plece după escadrilă. Ceea ce ar fi trebuit să fie pentru pilot o zi liniştită devine însă cea mai grea din viaţa sa. La ora 12.00 se dă alarma: Cinci bombardiere sovietice se îndreaptă spre Constanţa, cu misiunea de a ataca Portul. Fără să primească vreun ordin direct, încălcând toate regulamentele militare, Agarici se urcă în avionul său proaspăt reparat şi atacă singur cele cinci aparate inamice. Un adevărat as al aerului, el doboară trei dintre ele (unul cu ajutorul artileriei) şi le pune pe fugă pe celelalte două. Eroul a fost recompensat ulterior cu toate medaliile posibile, chiar şi cu celebra Cruce de Fier Germană şi a fost ridicat la gradul de maior. Ulterior, după 23 august 1944, ruşii şi comunişti i-au reproşat faptul că a distrus avioane ale Uniunii Sovietice „prietene”. Răspunsul lui Horia Agarici a fost unul simplu şi fără echivoc: “Aş fi doborât orice avion inamic, indiferent dacă ar fi fost rusesc, american sau german, atâta vreme cât el îmi ameninţa ţara”. Maiorul Agarici a fost deţinut politic, reabilitat apoi în 1964 şi a murit în 1982, la Constanţa, oraşul pe care l-a salvat în acea zi…

sursă foto – wikipedia.org

[codepeople-post-map]