Acest lăcaş de cult din oraşul tulcean are o poveste extrem de interesantă şi elemente care îi conferă un caracter inedit. Pe locul în care există astăzi bisericuţa Sfântu Gheorghe funcţiona în sec XVI o biserică armenească. Ea a fost preluată ulterior de către greci şi se ştie că în anul 1812, această comunitate efectua pentru a cincea oară lucrări de reparaţie a lăcaşului. Biserica, aşa cum o ştim astăzi, a fost construită în 1862. O piesă extraordinară ce poate fi admirată este iconostasul (catapeteasma), peretele din lemn sculptat care desparte naosul de altar şi care este acoperit de icoane. Iconostasul este foarte vechi, din vremea domnitorului moldovean Vasile Lupu (1634- aprilie1653, 1653 mai – iulie), fiind realizat se pare în anul 1645. Iniţial, iconostasul a fost realizat pentru mânăstirea Adam din Galaţi, dar odată desfiinţat acel lăcaş (temporar, poate din cauza cutremurului din 1802 ), a fost adus de greci la Isaccea. Un alt element interesant al bisericuţei din Isaccea este acela că unul dintre picioarele mesei de altar este de fapt un monument funerar de epocă romană… În apropierea lăcaşului se află şi astăzi construcţia neterminată a unei alte biserici, care parcă stă şi veghează secularul obiectiv…

Sursă foto – tulcea.djc.ro