Povestea spune că, în urmă cu sute de ani, pe malul lacului Siutghiol, în locul în care astăzi se găsește stațiunea Mamaia exista stâna unui român pe nume Costea Alisandru. Adesea, la stâna mocanului trăgea pașa de Babadag, care venea cu diverse treburi la Constanța. Cei doi se cunoșteau de ani buni și turcul rămânea adesea în casa românului, luând masa cu familia acestuia. Costea avea o soție pe nume Lia și o fată frumoasă. Când pașa a mai îmbătrânit a început să își ia în peregrinările sale și fiul adolescent pe nume Enver. Tânărul s-a îndrăgostit de fata lui Costea și s-a hotărât să o răpească.

A luat-o pe fată într-o barcă, dar tânăra s-a opus și tot striga „Mama Lia, Mama Lia”, chemându-și mama în ajutor. Tot încercând să scape de Enver, fata a căzut în apă și s-a înecat. Disperat, tânărul a sărit după ea, dar nu a mai putut-o salva. Căutând trupul fetei, Enver tot striga MamaIa, MamaIa, cerând la rândul său ajutor, cum auzise de la ea. Enver s-a înecat și el, iar în apropiere de locul tragediei, tatăl său, pașa de Babadag a construit o moară, în jurul căreia ulterior s-a întemeiat un sat, care a luat numele Mamaia.

sursă – Eugenia Doina Gemală – Legende din ținuturi dobrogene

[codepeople-post-map]