Timp de aproape un secol, din 1185 şi până în anul 1280, Dobrogea s-a aflat sub conducerea puternicului Imperiu Vlaho-Bulgar (Ţaratul Bulgaro-Vlah) condus de dinastia Asanizilor, sau a Asăneştilor. Statul a fost creat de fraţii Petru şi Ioan Asan I iar după asasinarea celor doi, la putere a ajuns mezinul familiei, Ioniţă Caloian (Kalloioannes – Ioan cel Frumos). Era anul 1197 şi Imperiul Bizantin spera ca noul împărat (ţar – la slavi) să nu fie la fel de abil ca predecesorii săi. Basileul Isaac II Angelos s-a înşelat însă şi de această dată, pentru că Ioniţă Caloian avea nu doar să stabilizeze statul, ci să îi şi extindă graniţele prin numeroase cuceriri. Între 1201 şi 1202 el cucereşte Konstanteia (în Tracia), Varna şi mare parte din Macedonia şi respinge armata regelui Imre al Ungariei, cel care atacase Serbia. Extrem de inteligent şi bun diplomat, Caloian menţine o relaţie bună cu papa Inocenţiu al III-lea (care îl numea “rex blachorum et bulgarorum”), căruia îi tot promite că va trece la catolicism. Această strategie îl va forţa pe basileul bizantin Alexios III Angelos să îi recunoască Asanidului titlul de împărat vlaho-bulgar. Bizanţul nu îl mai ameninţa, aşa că vremea războaielor părea să se fi terminat. Era doar o aparenţă… Începuse Cruciada a IV-a şi cruciaţii latini din Veneţia şi Flandra cuceresc Constantinopole şi îi alungă pe bizantini care vor conduce în următoarele decenii Imperiul de la Niceea (până în 1261 când revin la Constantinopole). Noul împărat de la Constantinopole, Balduin I refuză orice alianţă cu Ioniţă Caloian fiind interesat să îi cucerească acestuia teritoriile deţinute. Vlahul nu se teme însă nici de acest duşman. Ba chiar face o alianţă cu grecii (foştii inamici) şi vine în ajutorul acestora, atunci când ei sunt asediaţi de Balduin la Adrianopole (1205). Cronicarul cruciat Villehardouin, contemporan al asediului a scris: “Ioniţă a sosit cu foarte multă armată, pentru că el aducea cu sine valahi, bulgari şi peste 40.000 de cumani ce nu fuseseră niciodată botezaţi”. Pe 14 aprilie, Caloian îi atrage pe latini într-o ambuscadă în mlaştinile de Nord ale oraşului Adrianopole şi le măcelăreşte acestora mândra cavalerie. Însuşi împăratul Balduin este capturat iar un alt lider cruciat Ludovic I de Blois cade ucis. Caloian îşi continuă campania şi îi bate pe latini la Serres şi Plovdiv. Grecii pe care îi ajutase la Adrianopole (şi care îi juraseră supunere în schimbul sprijinului armat) conspirau însă împotriva sa. Necruţător, Caloian îi pedepseşte ucigând foarte mulţi romei şi ajungând astfel să fie numit “Romaioknotos” – Omorâtorul de Romei” (în sec XI, primul ţarat bulgar fusese distrus de bizantinul Vasile II Bulgaroctonului – Omorâtorul de bulgari). Caloian pare aproape să cucerească toate posesiunile bizantine. Vlahul vroia însă pace… În 1207 încheie o alianţă cu Theodor I Laskaris, împăratul Imperiului Bizantin de la Niceea. În acelaşi an, povestea sa se încheie, atunci când, la asediul Salonicului, este ucis chiar de unul din comandanţii săi, cumanul Manastăr. Ioniţă Caloian crease un imperiu extreme de puternic iar fiica sa Maria se căsătoreşte cu Henric I şi devine împărăteasă la Constantinopole. Pe tronul lui Caloian urcă fostul său cumnat Borilă, decis să ducă mai departe moştenirea Asăneştilor…
Bibliografie – Ctin Scorpan, Costin Scorpan “Istoria Românilor – enciclopedie”; Constantin Giurescu, Dinu C. Giurescu – “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri…”; John V. Fine -“The Late Medieval Balkans”, “Analele Dobrogei”, serie veche
sursă foto – wikipedia.org (Imperiul Vlaho Bulgar, în timpul Asăneştilor – regiunile cu portocaliu deschis sunt cele cucerite de Ioniţă Caloian (1197-1207)
