În urmă cu aproape jumătate de secol în Dobrogea noastră erau consemate diverse neamuri şi etnii: turci, tătari, români (băştinaşi sau veniţi de dincolo de Dunăre), bulgari, greci şi…citaki. Cu siguranţă, aţi ridicat sprânceana a mirare citind acest ultim neam… Astfel i s-a întâmplat şi subsemnatului atunci când le-a descoperit pentru prima dată povestea în paginile excelentei monografii istorice “Valea Kara-su”, scrisă de istoricul Adrian Ilie… Citakii chiar au existat şi au fost fiii unui popor misterios, care a trăit în Dobrogea medievală… Există încă multe controverse cu privire la această seminţie dar existenţa ei nu poate fi pusă la îndoială. Călătorii străini care au trecut prin ţinuturile noastre, cronicarii moldoveni precum Grigore Ureche (sec.XVI) sau Dimitrie Cantemir (sec.XVIII) i-au menţionat adesea ca făcând parte din “pestriţa” populaţie a ţinutului dintre Dunăre şi Mare. Ce erau însă de fapt aceşti citaki? Se spune că erau fii de musulmani, turci şi tătari, născuţi din mame creştine (românce şi bulgăroaice, potrivit sursei), un grup etnic inedit, care îşi avea propria “limbă”, un dialect care folosea într-o manieră unică diversele cuvinte moştenite pe liniile parentală şi maternală. Erau de confesiune musulmană, mulţi dintre ei semănau la ten cu valahii dar nu erau acceptaţi nici de o parte, nici de cealaltă…Nu erau nişte războinici, ci “oameni liniştiţi, blânzi, drepţi, prietenoşi” care se ocupau de agricultură şi de creşterea animalelor… Imperiul Otoman obişnuia să mai înroleze din când în când şi citaki în armată (aşa cum menţiona chiar cronicarul Grigore Ureche în anul 1583) ei luând parte la diverse campanii militare dar făcând se pare parte mai mult din trupele auxiliare. Ureche îi numea “turci ciutaci”. Pentru că nu erau total acceptaţi nici de turci şi tătari dar nici de românii dobrogeni, citakii îşi întemeiaseră propriile aşezări, în mijlocul şi în sudul provinciei, unul dintre centrele lor fiind se pare Guvenli. Astăzi, această aşezare ne este cunoscută sub numele de Chirnogeni (după numele satului ialomiţean Chirnogi de unde au venit la un moment dat mulţi ţărani români, în secolul XIX)…Nu ştim cu exactitate când au apărut în Dobrogea medievală primii citaki şi nici când au dispărut ultimii dintre ei. Au fost cu siguranţă asimilaţi treptat de cele două mari “tabere” din care se trăgeau (creştină – a românilor şi musulmană – a turcilor şi tătarilor). Au lăsat în urma lor doar întrebări fără răspuns…

Bibliografie – Adrian Ilie, Valea Kara-Su – monografie istorică, Analele Dobrogei serie veche

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate