Acum aproape două milenii şi jumătate, în anul 468 î.H, la Atena, Sofocle câştiga Premiul pentru cea mai bună tragedie cu piesa „Triptolemos”, în cadrul festivalului Dionysia. Îl învingea pe celebrul Eschil, un alt părinte al piesei tragice greceşti (alături de Sofocle şi de Euripide).

În această piesă apare un personaj negativ, Charnabon (Carnabon), „care în timpurile de faţă domneşte peste geţi”. Piesa lui Sofocle s-a pierdut, dar de-a lungul veacurilor următoare, mai mulţi autori antici au scris despre intriga acestei drame, oferindu-ne informaţii extreme de interesante şi mai ales fragmente din tragedia pierdută. Cele mai multe provin din opera “De Astronomica” sau „Poeticon Astronomicon”, de Hyginus, în care regele get apare sub forma Carnabon.

Se naşte însă întrebarea: este Charnabon un personaj real, de care autorul s-a folosit pentru a spune povestea eroului grec Tritolemos (Triptolemus)? Dacă Charnabon a existat, atunci avem parte de primul rege get consemnat în izvoare scrise, un rege get care conducea într-o zonă neidentificată exact.

Există însă şi posibilitatea ca Charnabon să fie un personaj fictiv, mai ales că ne aflăm în faţa unui mit elen, care suportă dubiul imaginarului, fără să cunoaştem cât de consistent este “sâmburele” său de adevăr.

Care este însă efectiv, povestea şi care este rolul lui Charnabon în aceasta?

Legenda spune că zeiţa agriculturii Demeter (Demetra) o căuta pe întreg pământul pe fiica sa Persefona, care fusese răpită de Hades, zeul Infernului şi al lumii subpământene. Într-o noapte, zeiţa a ajuns în Eleusis, unde domnea regele Celeus. Deghizată sub forma unei bătrâne gârbovite pe nume Doso, Demeter a fost primită cu ospitalitate de rege şi de familia acestuia. Drept răsplată, ea s-a oferit să se îngrijească de cei doi copii nou-născuţi ai familiei, Demophon şi Triptolemos. Acesta din urmă era bolnav iar viaţa sa era în pericol. Zeiţa l-a alăptat mai multe nopţi iar copilul s-a înzdrăvenit pe dată şi a devenit imediat un adult în putere. Demeter a încercat apoi să îl facă nemuritor pe Demophon, arzându-i în fiecare noapte spiritul muritor în vatra palatului regal. Nu a reuşit să ducă treaba la bun sfârşit, fiind surprinsă într-o noapte de regina Metanira, care a oprit-o îngrozită, crezând că “dădaca” vrea să îi ucidă copilul.

După această poveste, Demeter îl învaţă pe Triptolemos arta agriculturii iar el primeşte misiunea de a-i învăţa acest meşteşug pe oamenii din întreaga lume. Eroul grec ajunge la curtea lui Charnabon. Acesta îl primeşte întâi cu ospitalitate. Poate că adept al vieţii de războinic, regele get nu doreşte introducerea agriculturii în ţara sa. De aceea, el hotărăşte să scape de grec. Îi ucide unul din dragonii pe care acesta îi avea înhămaţi la carul său înaripat şi plănuieşte să îl omoare şi pe tânărul erou.

Este momentul în care Demeter intervine. Îşi salvează protejatul, îi dăruieşte un nou dragon şi îl pedepseşte pe regele get, care va avea parte de “o viaţă mizeră”, şi plină de privaţiuni. Charnabon moare în cele din urmă iar zeiţa îl transformă în constelaţia Ophiucus. În greaca veche, termenul se traduce ca Purtătorul de Şerpi, un simbol al vicleniei, pe care Charnabon a arătat-o în raportul său cu Triptolemos.

Aceasta de mai sus este varianta oferită de piesa lui Sofocle. Astăzi se consideră că Ophiucus îl reprezintă pe Asclepios (Esculap) tămăduitorul şi părintele medicinii. Şarpele reprezintă, în acest caz, reînnoirea vieţii (prin abandonarea pieii vechi)…

Despre Charnabon nu ştim mai multe… Este el doar creaţia lui Sofocle sau a existat în realitate, conducându-i pe geţi, acum aproape 2500 de ani? Adevărul nu îl vom cunoaşte, probabil, niciodată…

Bibliografie

Kernbach Victor – Dicţionar de mitologie generală

Kerenyi Karl – Eleusis: Archetypal Image of Mother and Daughter, 1962

[codepeople-post-map]