Într-o Dobroge multi-etnică vorbim adesea despre turci, tătari, greci, aromâni, evrei sau bulgari dar uităm să meţionăm şi de cei care sunt de etnie maghiară. Poate mulţi dintre noi am avut la şcoală vreun coleg pe care să îl cheme Sabău, Ferenţ, Varga sau Pal, dar obişnuiţi cu numele de diverse origini, nu ne-am sinchisit vreo clipă să aflăm mai multe despre originea lor. În Dobrogea există o singură comunitate de vorbitori de maghiară. În frumosul sat Oituz, comuna Lumina, la doar câţiva kilometri de oraşul Năvodari. Sunt ceangăii, câteva sute de locuitori de confesiune romano-catolică, ai căror strămoşi s-au stabilit pe aceste meleaguri acum mai bine de nouă decenii. Limba lor este “ceangăiasca” şi este diferită de maghiara modernă, fiind mai degrabă un vechi dialect medieval al maghiarilor stabiliţi în Estul Carpaţilor, în Moldova. Au o limbă veche şi cu multe particularităţi, care au supravieţuit timpului. “Csango” se traduce prin hoinar iar povestea acestor dobrogeni este una foarte interesantă. Ei fac parte din grupul de ceangăi care au locuit sute de ani în judeţul Bacău, zona Ghimeş Făget. În timpul primului război mondial, mulţi ceangăi au luptat în oastea României şi parte din ei şi-au pierdut viaţa apărând drapelul. Cei mai mulţi au căzut în sângeroasa luptă de la Oituz, din august 1917. Şase ani mai târziu, regele Carol I a decis să împroprietărească 40 de familii (văduve şi orfani) ale eroilor originari din satul Luizi Călugăra ( 6-7 km de Bacău). Ceangăii moldoveni au venit în Dobrogea şi au numit aşezarea lor după numele bătăliei în care mulţi dintre ai lor îşi pierduseră viaţa… Au rămas pe aceste locuri, şi-au păstrat tradiţiile, limba şi obiceiurile şi au trăit în bună pace cu cei de alte etnii sau religii, aşa cum se cuvine unui bun dobrogean…

Bibliografie – Cronica metropolitana, primaria lumina.ro

sursa foto – poza veche 1900 – ceangai moldoveni

[codepeople-post-map]