I se spunea în vechime Leuce, sau Insula Albă dar noi o ştim acum sub numele de Insula Şerpilor. Un misterios şi milenar petec de pământ aruncat în largul Bătrânului Pont, loc de taină şi de legendă, motiv secular de vitregie între naţiile ce şi-l dispută. Noi spunem că este al românilor, dar mai ales, ştim că este al Mării Negre. Românii şi ucrainienii au împreună nenumărate legende despre această insulă şi în multe dintre ele se regăseşte ideea unei treceri spre celălalt tărâm, spre cel al spriritelor. Călătorii străini ce au trecut acum sute de ani prin apropierea Gurilor Dunării au scris apoi că Insula Albă a lui Ahile (am mai scris despre povestea apartenenţei lui Ahile) are în mijloc o Poartă Fermecată, ce duce pe cealaltă lume. Cei  care reuşesc să ajungă la ea şi  sunt buni la suflet se trezesc dintr-o dată în rai… Cei răi, în gheenele Satanei… Este o poartă vrăjită, căci nu poate fi văzută oricând sau de oricine. Dacă vrei să ajungi Dincolo, trebuie să găseşti mai întâi Bradul Zânelor, de ale cărui ramuri trebuie să te agăţi pentru a te ridica în aer şi pentru a te trece prin Poarta Fermecată. Unii spun că numele Leuke s-ar traduce ca tărâm al celor legaţi de pământ. Cine ştie… superstiţii, legende… Mai povestesc şi acum unii bătrâni pescari, fie ei din România sau Ucraina, că pe Insulă ar trăi şi acum Sorbul Pământului, fiinţă supranaturală ce are grijă ca legile naturii să fie respectate de către muritori…Nu l-a văzut nimeni de mii de ani pe acest Sorb dar un sâmbure de adevăr o avea poate şi această legendă…

 Bibliografie – Andrei Bucurescu – Mitologia Mării Negre

sursa foto insula serpilor.info

[codepeople-post-map]