La jumătatea secolului XIX, tătarii din Dobrogea formau o comunitate extrem de puternică. Erau mai numeroşi decât românii şi se aflau sub protecţia Imperiului Otoman, care le permitea chiar să beneficieze de o relativă autonomie. Conducătorul acestei comunităţi era Mârza Bey iar reşedinţa sa era Alakapu, aşezare pe care astăzi o cunoaştem sub numele de Poarta Albă. Ceva mai târziu, centrul comunităţii s-a mutat la Ceatal Orman, aşezare distrusă apoi în 1878, în timpul Războiului de Independenţă. Izvoarele istorice ne arată că acest Mârza Bey avea o mare putere în Dobrogea, unde nu stăpânea neapărat un teritoriu anume dar avea influenţă asupra locuitorilor de pe aceste meleaguri, atât tătari dar şi români. Aceasta este realitatea… O poveste a lacului Techirghiol ne spune că în timpul Războiului Crimeii, în anul 1854, un anumit Mârza a ajuns pe malul ghiolului împreună cu armata sa. Comandantul era rănit la un braţ şi pentru că avea dureri s-a uns cu nămolul lacului şi pe dată, beteşugul i-a dispărut, ca prin minune. Apoi Mîrza a plecat ca să lupte contra ruşilor. Vestea vindecării sale miraculoase s-a dus însă prin toată Dobrogea şi mulţi soldaţi turci şi tătari, răniţi în bătălii au venit la Techirghiol pentru a se tămădui şi au rămas acolo, ridicându-şi case. Mulţi spun că acel militar ar fi fost Mârza al tătarilor, alţii spun că era un Paşă turc pe nume Mârza Said. Cine mai poate ştii, căci a trecut atâta amar de vreme de atunci… Aceasta a fost legenda…

Bibliografie (parţial) – Dr. Florin Stan – Tătarii; Analele Dobrogei

sursă foto – inromania.info – lacul techirghiol

[codepeople-post-map]