Monahismul apusean se laudă cu mari sfinți părinți, care au creat opere literare importante sau care au intrat în istoria creștinismului, grație numeroaselor minuni înfăptuite. Atunci când se vorbește despre întemeietori, primul nume care iese în evidență este însă cel al dobrogeanului Ioan Casian. Cum a ajuns călugărul nostru crescut în „Ținutul Casienilor și al Peșterilor”, din Cheile Dobrogei, să fie unul din marii sfinți ai creștinismului, (deopotrivă ortodox și catolic) aceasta este o întrebare care m-a frământat și la care a trebuit să găsesc răspuns. Căutând, ajungi să descoperi un lucru surprinzător și anume, acela că Ioan Casian este în același timp și primul mare călător dobrogean, care a colindat de-a lungul vieții, în multe dintre colțurile lumii cunoscute. Născut în jurul anului 360, Casian a trăit pe aceste meleaguri până pe la 18-19 ani. Potrivit istoriei ortodocse, de tânăr a devenit ascet și a locuit o vreme în peștera care astăzi îi poartă numele și care a devenit loc de pelerinaj pentru toți creștinii. La un moment dat, (între 378 și 380) a pornit în marea aventură a vieții, fără să știe că nu va mai reveni niciodată pe meleagurile natale. A plecat la Bethleem împreună cu sora sa, dar și cu prietenul și ruda sa (probabil văr) Gherman. Sora lui Casian a rămas călugăriță în orașul în care s-a născut Hristos, în timp ce bărbații au continuat călătoria ajungând la Ierusalim. După cinci ani petrecuți la Sfântul Mormânt, Casian și Gherman merg pe Valea Nilului, unde duc din nou viață monahală și întreprind acțiuni de propovăduire a credinței. Merg în pustiul Egiptului, apoi prin Asia Mică, iar în 399 ajung la Constantinopol, unde Sfântul Ioan Gură de Aur era arhiepiscop. După cinci ani petrecuți aici, părinții Ioan Casian și Gherman sunt forțați să plece la Roma pentru a cere protecție, după ce prietenul lor Ioan Gură de Aur este exilat în Munții Caucaz, în urma unor intrigi. În acest an 405, Sfântul Gherman trece în lumea celor drepți, dar Casian își continuă aventura. Se împrietenește la Roma cu viitorul papă Leon, devine preot și este trimis în Galia pentru a continua creștinarea locuitorilor. Cunoscător al ambelor culturi (orientală și occidentală) Casian crează o punte de legătură între cele două și întemeiază astfel monahismul vestic. Ajuns la Marsilia, el a ctitorit două mânăstiri, cea de călugări Sfântul Victor (care există și azi) și una de maici Sfântul Salvator. Sfântul Casian moare în anul 435 și după doar câțiva ani este canonizat, fiind prăznuit pe 23 iulie. Să nu uităm că la acea vreme creștinismul nu era încă divizat în catolicism și ortodocsie (Marea Schismă se produce abia în 1054), explicându-se astfel prezența lui Ioan Casian ca Sfânt în ambele Biserici. Prin operele sale (Despre așezăminte mânăstirești… Convorbiri cu părinții și Despre Întruparea Domnului contra lui Nestorie) Casian Dobrogeanul demonstrează că este unul din marii teologi ai creștinătății, iar azi este la fel de respectat, atât pe meleagurile noastre, cât și în întregul Apus…
sursa foto deschidere – www.ioancasian.ro
