Termenul de karavanserai (caravanserai) ne duce imediat cu gândul la Orient, la Drumul Mătăsii şi la negustorii care merg prin pustiul deşertului căutând cu disperare la orizont siluetele unor aşezări umane sau umbrele unor oaze . Cuvântul se regăseşte în Dex cu explicaţia – mare han unde poposesc caravanele… Ce ştim mai puţin este că Dobrogea şi-a avut şi ea karavanseraiurile sale, în timpul dominaţiei otomane. Se aflau la răspăntiile marilor drumuri comerciale dar şi în zone mai îndepărtate… Să nu uităm că mulţi călători străini (mai ales occidentalii) care au trecut pe aici în Evul Mediu, cu precădere pe drumul median din centrul provinciei numeau aceste locuri drept “desertum”, o stepă pustie şi aridă în timpul verii şi cu un crivăţ necruţător, în anotimpul rece…Karavanserai-urile dobrogene erau identice cu cele întâlnite pe întreg cuprinsul Imperiului Otoman… Hanuri mari cu zeci sau chiar peste 100 de camere, cu încăperi ce dădeau unele în altele, fiecare dintre aceste spaţii putând găzdui măcar câte o familie… Prezent în Dobrogea de la jumătatea secolului XVII, celebrul călător Evlya Celebi descria în detaliu aceste lăcaşuri ale pribegilor… Camerele de locuit înconjurau o curte umbrită de un arbore capabil să ţină umbră călătorilor obosiţi de drum lung… În aceeaşi curte exista cel puţin un bazin cu apă proaspătă şi bună, un izvor sau o fântână, locuri unde oaspeţii se puteau răcori şi unde puteau fi adăpate şi animalele… Fiecare karavanserai îşi avea grajdurile sale, unde puteau fi ţinuţi şi îngrijiţi zeci sau chiar sute de cai. Hanul avea magazii mari pentru depozitarea mărfurilor şi ateliere, fierării – potcovării etc Karavanseraiurile Dobrogei erau mici, mari şi medii, fiind locurile unde trăgeau mereu expediţii militare sau diplomatice, caravane de negustori sau călători obşnuiţi… În aceste caravanseraiuri era primit orice călător, fie el musulman sau ghiaur (necredincios), la orice oră din zi sau din noapte… Evlya Celebi a scris că mari kavanseraiuri se găseau în veacul al XVII-lea în multe dintre oraşele sau târgurile importante ale provinciei, laolaltă cu mari centre comerciale (bazaruri, târguri)… Mangalia îşi avea 3 hanuri şi peste 300 de prăvălii, marele centru Babadag avea mult mai multe precum şi 390 de prăvălii, Hârşova 3 hanuri şi 110 de mici prăvălii iar la Karasu (viitorul Medgidia) exista cel puţin un han şi peste 50 de prăvălii… Celebru era acel caravanserai de la Babadag din curtea geamiei lui Gazi Ali Paşa. Această personalitate a lăsat moştenire în 1620 oraşului karavanseraiul întemeiat de el, alături de alte câteva proprietăţi… Hanurile Dobrogei otomane erau fie simple, fie cu etaj, în funcţie de importanţa lor… În acele timpuri, călătorii fie ei musulmani, străini sau valahi obişnuiau să meargă pe drumurile cunoscute şi păzite. Însuşi Celebi, în timpul celor cinci călătorii ale sale în Dobrogea a folosit mai ales drumuri principale precum cel litoral, cel median sau din zona Dunării … O rută obişnuită era cea pe traseul Silistra – Balcic – Cavarna – Mangalia – Kustendge – Caraharman – Babadag (de la Sud la Nord şi înapoi)…Multe dintre hanurile de altădată nu au fost descoperite, sigur se găseau la Karamurat (Kogălniceanu de Constanţa), la Esterabad (Ester, lângă Târguşor) sau la Inehan Cişmeşi (Fântânele). Sunt lăcaşuri care au dănuit sute de ani, care ar avea mii de poveşti de spus…
Bibliografie – Adrian Ilie – Valea Kara-Su Monografie istorică; Evlya Celebi; Calatori straini in Tarile Romane, Revista Peuce; Pontica, Analele Dobrogei – serie veche
Sursa foto – historytoday. com – Interiorul unui caravanserai turcesc din secolul XVII, desen în culori dintr-un manuscris al vremurilor – Art Archive/Dagli Orti/Museo Correr Venice
[codepeople-post-map]
