Cel mai frumos mit local al Europolisului (aşa cum l-a numit Jean Bart) este, fără îndoială, cel al tinerilor îndrăgostiţi care au fost înmormântaţi alături în Cimitirul Maritim. Potrivit legendei locale, dar şi operei scrise de Eugeniu Botez (numele adevărat al lui Jean Bart), un tânăr ofiţer de marină venit la Sulina s-a îndrăgostit nebuneşte de o prinţesă negresă scăpătată, ajunsă “dansatoare” într-un local cu renume mai dubios al portului. După o iubire de câteva luni, ofiţerul a murit într-un accident iar tânăra, distrusă, s-a sinucis. Potrivit legendei, neputând să fie împreună în această viaţă, cei doi şi-au continuat destinul dincolo, fiind înmormântaţi unul lângă altul, la marginea oraşului unde şi-au început idila. Aceasta este povestea, frumoasă, tragică şi romantică. Adevărul este evident, un pic diferit şi a fost prezentat în detaliu de scriitorul Petre Covacef, autorul cărţii “Cimitirul Viu din Sulina”. Astfel, în cimitirul din Sulina îşi dorm somnul de veci nu una, ci două perechi de “tineri îndrăgostiţi”, ce pot fi identificaţi ca eroii dramei locale. Unii spun că legenda se referă la prinţesa din Moldova, Ecaterina Moruzi, nepoată a voievodului Ioan Sturdza şi care a murit la Sulina în 1893 (dar din cauze naturale). Ea este înmormântată alături de căpitanul comandor Mihail Drăghicescu, profesor al lui Jean Bart la Şcoala de Marină Galaţi şi fost şef de stat Major al Flotilei Dunărene. Drăghicescu a murit însă la trei ani după prinţesa Moruzi. Ambii au decedat însă din cauze naturale, şi nu se aflau nicidecum la prima tinereţe, având 57 de ani prinţesa şi 48 de ani ofiţerul. Este imposibil de spus dacă cei doi au avut vreo relaţie de iubire. Este posibil ca Jean Bart (preluat apoi de folclorul local) să se fi inspirat în povestea sa, folosind elemente din personalităţile celor doi. A doua poveste reală a cimitirului Sulina, care se pliază pe legenda îndrăgostiţilor, pare mult mai aproape de acest mit popular al zonei. În zona cimitirului protestant se află pietrele identice de mormânt a doi tineri englezi. William Webster (25 de ani), ofiţer secund al navei Adalia şi logodnica sa Ann Margaret Princle (23 de ani) au murit amândoi înecaţi, într-un accident (naufragiu) petrecut pe 21 mai 1868. Vorbim de o dragoste sfârşită tragic, cu doar câteva luni înainte de căsătorie. Acestea sunt faptele. Concluzia ce poate fi trasă este aceea că atât Jean Bart, cât şi localnicii au combinat cele două poveşti adevărate (Moruzi – Drăghicescu, respectiv Webster – Princle), creând o legendă superbă, care dăinuieşte de mai bine de opt decenii (Bart a scris Europolis în 1933) şi care atrage anual mii de vizitatori, dornici să afle despre iubirea tragică a Celor Doi Tineri Îndrăgostiţi de la Sulina…
Sursă bibliografie – Petre Covacef “Cimitirul viu de la Sulina”, Jean Bart (Eugeniu Botez) – “Opere”
Sursă foto – constanteanul.com – Mormintele tinerilor logodnici englezi William Webster şi Margaret Ann Princle
[codepeople-post-map]
