12 mai 1933 este ziua în care a murit prozatorul Jean Bart – pseudonimul lui Eugeniu P. Botez. Ofițerul de marină Botez şi-a ales pseudonimul literar după numele unui celebru marinar francez corsar flamand al secolului al XVII-lea.
Jean Bart a fost fondator al „Revistei maritime” (1900) și membru corespondent al Academiei Române.

Moartea lui Eugeniu Botez – alias Jean Bart – s-a petrecut pe strada Doamna Oltean nr. 158 din Bucureşti. Sculptorul Frederic Storck a stilizat, pe cripta albă din cimitirul Bellu, bricul Mircea – simbolul tuturor marinarilor români.
Venise din nordul ţării, tocmai de la Suceava, să învețe în şcoala din Păcurari (Iaşi), unde junelui Eugeniu Botez nu îi putea fi învăţător altul decât… Ion Creangă.
A urmat instruirea la „Şcoala Fiilor de Marină” şi la „Şcoala de Artilerie, Geniu şi Marină”. Avea 20 de ani când, după marşul cu prima navă şcoală “Mircea”, a început să scrie la romanul de călătorie „Jurnal de bord – Schiţe marinăreşti şi Militare”. În anul 1898, el a fost avansat locotenent la bordul torpilorului „Alexandru cel Bun și totodată transferat la „Inspectoratul navigaţiunilor din porturi”, timp în care termină nuvela „Moartea Pilotului”.
Unul dintre subiectele care l-au pasionat mult a fost viaţa pescarilor din Deltă, de unde s-a inspirat când a scris „La Bătrâneţe”, text apărut în Noua revistă românească. Trebuie spus că J. Bart a fost fondatorul publicației „Revista Maritimă”, apărută în 1901, la Brăila.

A fost șeful Căpităniei portului Constanţa
CV-ul lui Bart a curs năvalnic precum marea agitate, mereu în mișcări ample și neliniștite. A ocupat funcția de director de studii în cadrul instituției de învățământ „Şcoala de Marină Constanţa”, unde a predat limba română şi Geografia. A fost căpitan al portului Călăraşi, a navigat în zonele nordice cu o navă comercială, a fost comisar maritim la Sulina (aici, în 1912, a scris „Războiul lupilor”), iar după ce a voiajat spre America, în calitate de delegat la „Congresul Navigaţiei din Philadelphia”, a lansat lucrarea „Peste Ocean”.
Într-un vârf de carieră, a ajuns șeful Căpităniei Portului Constanţa, apoi a s-a întors din nou la Sulina, cu gradul de locotenent comandor, însă curând este trecut în rezervă.

Omul care ne-a lăsat „Europolis”

Este premiat de Academia Română. Și revine în acțiune, în septembrie 1917, când este mobilizat, fiind numit comandant militar al portului Sulina. Este și perioada în care scrie “Cum se desleagă chestiunea Dunării”. Urmează o altă funcție important, fiind numit Director general în Ministerul muncii (anul 1921) și participă la Congresul de Navigaţie ținut la Cairo, în 1924.
Bart a fost și membru în comitetul de înfiinţare şi în colegiul de conducere al „Ligii Navale Române”, poziție din care a scris : „Numai având o ligă navală și printr-o propagandă care e necesară, cu atât mai mult la noi, întreaga suflare românească va fi pregătiră să înţeleagă rostul şi locul apei în propăşirea neamului.”
După pensionarea sa, în anul 1930, comandorul Eugeniu Botez activează în Ministerul Sănătăţii și văd lumina tipartului lucrările sale intitulate „Pe drumuri de apă” și „Viaţa unei corăbii româneşti”.
Eugeniu Botez – alias Jean Bart este primit în Societatea Scriitorilor Români, fiind membru corespondent al Academiei și în anul 1931 fiind ales secretar al LNR.
În anul 1933 i-au apărut volumule „Europolis” şi „Cartea Dunării”, dar o boală necruțătoare îl macină, fiind nevoit să părăsească și scrisului şi pe cea a marinăriei. Așa arată portretul redat succinet al marinarului-scriitor Eugeniu Botez, zis şi Jean Bart.
Liceul din Sulina, Teatrul din Tulcea şi Biblioteca Academiei Navale îi poartă numele. Și nu numai. Numeroase nave militare franțuzești i-au purtat numele.