Cel ce a dat numele modern al ţinutului nostru drag a fost la un moment dat unul dintre cei mai puternici conducători militari ai Europei. Iniţial doar voievod al Cărvunei (în principal zona Kavarna – Balcic) Dobrotici a pornit de la rolul de aliat minor al unor pretendenţi la tronul Imperiului Bizantin (care teoretic încă stăpânea Dobrogea noastră) ajungând însă în câteva decenii conducătorul, despotul unui stat româno-bulgar independent şi extrem de puternic.

Cum a reuşit însă aşa ceva într-o Europă dominată de două mari puteri, Bizanţul şi Imperiul Otoman? După moartea tatălui său Balica şi a fratelui Teodor, Dobrotici devine singur conducător al “ţării” sale, în anul 1348. Se implică în lupta politică dinastică de la Constantinopole, dintre Paleologi şi familia Cantacuzino. Este mai întâi aliat al Annei de Savoia, mama lui Ioan al V-lea Paleologul şi apoi inamic al acestui basileu. Acest Ioan al V-lea va încearca ani de-a rândul, fără succes, să îl supună pe Dobrotici şi să îi preia stăpânirea cetăţilor de la malul Mării Negre.

În 1366, împăratul Ioan al V-lea merge la Roma, pentru a obţine suport politic, militar şi economic (avea datorii mari la genovezi şi veneţieni), dar de aici i se recomandă o vizită la Buda, acolo unde îşi avea capitala împăratul catolic al Ungariei, Ludovic I. Ioan al V-lea era însoţit de fiul său Mihail. La Buda, Ioan al V-lea comite o mare gafă politică: atunci când Ludovic I al Ungariei descalecă şi vine în întâmpinarea oaspetului bizantin acesta rămâne pe cal şi începe discuţiile. Chiar şi aşa Ludovic I se arată dispus să îl ajute pe basileu, dar în schimbul suportului său îi cere acestuia să treacă de la ortodoxie la catolicism. Interesul Vestului este unul foarte mare: se dorea ca Roma catolică să controleze Constantinopolul ortodox. Ioan al V-lea refuză şi pleacă spre Constantinopole.

Când ajunge însă la Varna este în plin teritoriu inamic, cel controlat de duşmanul său Dobrotici, pe care adesea îl numise tâlhar şi răsculat. Dobrotici îl arestează pe Împăratul Bizanţului şi pe fiul acestuia, un act de mare curaj al acelor timpuri. Ioan şi Mihail rămân întemniţaţi la Varna câteva luni. Vărul împăratului, Amedeo de Savoya vine cu o mare armată în “ţara lui Dobrotici”, cucereşte mai multe cetăţi de la mare (Sozopol, Mesembria – Nessebar, Anhialo – Pomorie, Rosocastro (!) şi Emona – tot zona Nessebar), dar nu şi Varna. Încep negocierile între cele două tabere.

Victoria lui Dobrotici este una totală, obţine din partea Imperiului recunoaşterea suzeranităţii statului său. Primeşte titlul de despot şi devine aliat al Bizanţului. Îşi căsătoreşte fiica cu Mihail, fiul împăratului şi care la acea vreme era principalul moştenitor al coroanei. Dobrotici preia treptat controlul întregii Dobroge, atât partea de nord, cât şi Gurile Dunării, acolo unde intră însă adesea în conflict cu genovezii şi veneţienii care deţineau monopol comercial. Capitala sa este acum cetatea de la Capul Kaliacra, de unde controlează mai uşor toată provincia.

“Terra Dobrotici” se întinde de la braţul Chilia, cuprinde anticele Tomis şi Callatis şi celelalte oraşe ale ţinutului şi merge până departe, în sud (actuala Bulgarie de est). Este unul din cei mai puternici şefi de stat ai Europei, este stăpânul ţinutului “Terra Dobrotici”, Dobrogea noastră…

Bibliografie – Bizanţul, vlahii şi Ţaratele Bulgare – Ioan Moldoveanu, Gheorghe Bratianu – Marea Neagră de la origini la cucerirea otomană, Late Medieval Balkans – J Fine, Ioan Cantacuzino – Historiarum, Despotatul Dobrogean – Ştefan Ştefănescu – Magazin istoric nr.7 – 1967