miercuri, ianuarie 19, 2022
Dobrogea multi-etnică – situaţia populaţiei în primul deceniu de după Independenţă

Cele mai exacte informaţii privind situaţia provinciei în anul 1886, la opt ani după încheierea Războiului de Independenţă ne parvin dintr-o sursă străină. Este raportul vice-consulului Franţei la Kustendge, Ulysses Chousserie care trimite un raport complet Ministerului Afacerilor Externe din Hexagon privind situaţia din Dobrogea. Diplomatul a întocmit o lucrare subiectivă, cu multe aspecte negative privind modul de viaţă al dobrogenilor dar posedă şi informaţii exacte, extrem de importante care ne ajută să înţelegem situaţia regiunii la acea vreme. Vorbim despre o Dobroge fără Podul de la Cernavodă şi fără Portul Constanţa, o Dobroge încă izolată de restul României (situaţia se va schimba capital după 1895). Chousserie le scrie compatrioţilor că numele de Dobrogea vine de la slavul Dobro şi de la tătărescul bugeac (loc neguros) sau ogeac (teritoriu locuit de o hoardă, un trib). Este o variantă inedită, departe însă de adevărul cunoscut azi (Dobrogea vine mai degrabă de la despotul Dobrotici). În anul 1886, Dobrogea are o populaţie de 185.643 de locuitori, în Tulcea fiind cei mai mulţi (106.900) iar în Constanţa încă nedezvoltată doar 78.734 locuitori. Provincia este încă majoritar musulmană (36,7%), din care 22,4 % tătari (41.711) şi 14,3% turci (26.557 locuitori), numărul acestora fiind relativ mic datorită exodului din primii ani de după Independenţă. Românii sunt doar 24% (în jur de 46.000), dar situaţia se va schimba capital în următorii ani, când multe dintre satele turceşti părăsite vor fi repopulate cu emigranţi din Muntenia, Moldova şi Ardeal. În raportul lui Chousserie sunt menţionaţi de asemenea 37.000 de bulgari, 17.000 de ruşi (aproape toţi în judeţul Tulcea, Constanţa avea doar vreo 700), aproape 5000 de greci, 3500 de evrei, 2100 ţigani (1,1% din populaţia totală) iar restul 0,6% străini de diverse naţionalităţi. În această perioadă, românii trăiesc compact în comunităţi de pe malul drept al Dunării, în timp ce turcii, tătarii şi bulgarii au aşezări în Centrul şi Nordul provinciei. Situaţia populaţiei nu trebuie să ne mire, dacă ţinem seama de cei peste 400 de ani de dominaţie otomană. Raportul lui Chousserie este unul dintre cele mai utile izvoare de profil, urmând să fie depăşit abia peste ani buni de lucrarea căpitanului MD Ionescu, ale cărui cifre ne vor prezenta o cu totul altă Dobroge. Dar despre provincia noastră în primii ani ai secolului XX vom discuta altădată…

Bibliografie – Analele Dobrogei serie nouă, vol VII, VIII

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate