10 august 1913 – Pacea de la București: A fost semnat tratatul care a încheiat cel de-al Doilea Război Balcanic, consfințind înfrângerea Bulgariei. România a anexat Cadrilaterul, în timp ce Grecia și Serbia și-au divizat Macedonia.
Anul 1913: Anul gloriei României
Anul 1913 va rămâne înscris în istorie ca un moment de apogeu pentru diplomația și armata României. Implicarea decisivă și victorioasă a țării noastre în cel de-al Doilea Război Balcanic a întărit poziția României ca o putere regională. Politicienii români au reușit să își atingă unul dintre cele mai ambițioase scopuri: afirmarea intereselor strategice și politice ale României în cadrul Conferinței de Pace de la București. Aceasta nu doar că a asigurat României stăpânirea asupra Cadrilaterului, dar a garantat și recunoașterea drepturilor culturale pentru aromâni.
Pentru câteva săptămâni, Bucureștiul a devenit centrul diplomatic al lumii, oferind scena unor negocieri internaționale de maximă importanță.
Tratatul de Pace de la București – 10 August 1913
Pe data de 10 august 1913, în capitala României, s-a semnat tratatul de pace care a pus capăt celui De-al Doilea Război Balcanic. Contextul acestui război a fost definit de ambițiile teritoriale ale Bulgariei, care, după succesul din Primul Război Balcanic împotriva Imperiului Otoman, a intrat în conflict cu foștii aliați, Serbia și Grecia. Această situație a determinat intervenția României, care a trimis armata la sud de Dunăre, forțând Bulgaria să accepte condițiile de pace.
Tratatul de la București, negociat între 30 iulie și 10 august 1913, conținea 10 articole esențiale. Reprezentanții țărilor semnatare au fost figuri marcante ale vremii: Titu Maiorescu pentru România, Nikola Pašić pentru Serbia, Eleftherios Venizelos pentru Grecia și Dimităr Tonev pentru Bulgaria. Prin acest tratat, Bulgaria renunța la pretențiile teritoriale asupra Macedoniei, Salonicului și Cretei. În urma negocierilor, Serbia obținea partea de nord a Macedoniei, iar Grecia prelua cea mai mare parte a Macedoniei, inclusiv orașul Salonic. România a câștigat Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater, un teritoriu de 7.780 km², populat majoritar de turci și tătari.
Totodată, tratatul impunea țărilor semnatare obligația de a respecta drepturile și libertățile minorităților etnice din noile teritorii. Teritoriul obținut de România a fost organizat în două județe: Durostor, cu reședința la Silistra, și Caliacra, cu reședința la Bazargic.
România pe prima pagină a ziarelor europene
Numele României a fost menționat frecvent în presa internațională, fiind pe buzele politicienilor europeni. Intervenția României în Balcani a fost apreciată de majoritatea liderilor europeni, care lăudau acțiunea rapidă și eficientă a țării noastre. În același timp, agenții diplomatici ai marilor puteri încercau să influențeze deciziile regelui și ale guvernului român în favoarea intereselor proprii.
Euforia succesului și realitatea durerosă
Deși victoria României din 1913 a fost incontestabilă, atât pe frontul militar, cât și pe cel diplomatic, entuziasmul a fost efemer. Politicienii români, adânciți în extazul triumfului, nu au reușit să anticipeze provocările ce urmau să apară. Iluzia succesului militar din 1913 s-a transformat într-un dezastru pe termen mediu și lung. Eșecul campaniei din Transilvania, din 1916, a adus o trezire dureroasă la realitate, evidențiind precaritatea victoriei de scurtă durată a armatei române.
Victoria lui Titu Maiorescu: o vară de tensiuni și diplomație
Vara anului 1913 a constituit un vârf pentru Titu Maiorescu, marcând un succes deosebit în cariera sa politică grație negocierilor fructuoase ale Păcii de la București. Cu toate acestea, din paginile jurnalului său, se desprinde clar stresul pe care acest mare om politic l-a resimțit în clipele decisive. Tratativele, destinate să intermedieze disputele dintre bulgari, greci și sârbi, au fost deseori la un pas de a se prăbuși. Maiorescu s-a inspirat, în organizarea și coordonarea conferinței, după modelul Tratatului de la Berlin din 1878, dar la venerabila vârstă de 73 de ani, greutatea responsabilităților a lăsat urme adânci asupra sănătății sale. Insomniile l-au chinuit, iar de multe ori consemna în jurnal că doar medicamentele îl ajutau să prindă câteva ore de somn. „Nu dorm de la ora 4 – gânduri asupra Tratatului și formalităților la semnătură și execuție,” nota el cu o zi înainte de finalizarea lucrărilor Conferinței de Pace de la București, o perioadă marcată de neliniște și presiuni diplomatice intense.
În ciuda tuturor obstacolelor, Maiorescu a izbutit să depășească aceste provocări. Tratatul de Pace de la București a fost parafat pe 10 august 1913, moment sărbătorit la București prin 21 de salve de tun, un Te-Deum și o amplă recepție. Acest episod a fost perceput nu doar ca un moment de maximă importanță pentru România, ci și ca o încununare a întregii cariere politice a lui Titu Maiorescu.
