Descoperită în zidul unei școli aflate pe drumul dintre Balcic și Dobrici, refolosită ca piatră pentru construcția unui perete, soartă pe care au avut-o multe dintre artefactele și materialele din construcțiile antice, încă din ultima perioadă a Imperiului Roman, continuând cu Evul mediu și până în zilele noastre, inscripția de la Dionysopolis (Balcic-ul de astăzi) îl menționează pe regele Burebista și sugerează că acesta ar fi avut capitala într-o localitate numită Argedava. Din nefericire, piatra în care a fost sculptat textul este ciobită, printre altele, exact în zona denumirii așezării, așadar menționarea este interpretabilă. O seamă de istorici, în frunte cu academicienii Constantin și Hadrian Daicoviciu au afirmat că inscripția se referă la Argidava și plasează capitala potențială a lui Burebista la Vărădia, județul Caraș-Severin, în timp ce alții, între care Vasile Pârvan și Radu Vulpe plasează Argedava în orașul Mihăilești, județul Giurgiu. O altă ipoteză ar putea fi cea avansată de alți arheologi, care au presupus că denumirea completă este Sargedauon sau Zargedauon, o variantă apropiată de Zargidaua menționată de Ptolemeu și identificată de profesorul Vasile Ursachi pe teritoriul satului Brad (comuna Negri, județul Bacău.

„[Acornion al lui Dionysopolis a condus o solie] pe cheltuiala sa […], călătorind departe împreună cu tovarășii săi de drum […]; ajungând la Argedava la tatăl [acestuia] și întâlnindu-l, a obținut în același timp de la el bunăvoința pentru oraș […] și a dezlegat poporul [de tribut datorat]. Devenind preot al Marelui Zeu, a săvârșit cu pietate procesiunile și jertfele, iar din carnea jertfelor a împărțit și cetățenilor. Ales preot al zeului Sarpis, tot așa a susținut cheltuielile după cuviință și cu tragere de inimă. Cum zeul eponim al orașului, Dionysos, nu mai avusese preot de mai mulți ani, iar el fiind aclamat de concetățeni, s-a consacrat acestei slujbe, și luând coroana zeului, pe vremea când Caius Antonius își stabilise aici cartierul de iarnă, a îndeplinit procesiunile și jertfele frumos și măreț, iar carnea le-a dat-o cetățenilor din belșug. Și luând coroana zeilor din Samothrace pe viață, a săvârșit procesiunile și jertfele pentru inițiații misterelor și pentru oraș. Iar mai de curând, devenind regele Burebista cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Thracia și stăpânind toată țara de dincolo de fluviu și pe cea de dincoace, a ajuns și la acesta în cea dintâi si cea mai mare prietenie și a obținut cele mai bune foloase pentru patria sa, vorbindu-i totdeauna si dându-i sfaturi în cele mai importante treburi și atrăgând bunăvoința regelui pentru mântuirea orașului. Iar în toate celelalte prilejuri s-a oferit fără cruțare pentru îndeplinirea soliilor orașului și și-a asumat fără șovăire sarcini primejdioase ca să contribuie în tot felul la binele patriei sale. Și fiind el trimis ca sol de către regele Burebista la imperatorul roman Cnaeus Pompeius, fiul lui Cnaeus și întâlnindu-l pe acesta în Macedonia, lângă Heracllea Lyncestis, a adus la capăt nu numai treburile regelui, câștigând buna dispoziție a romanilor față de rege, dar și pentru patria sa a negociat cu foarte frumoase rezultate. Îndeobște, în orice stare a împrejurărilor dăruindu-se cu trup și suflet, luându-și ale vieții pentru a susține cheltuielile și învigorând din averea sa unele din dregătoriile orașului, el arătă cel mai mare zel pentru ridicarea patriei sale. Așadar, pentru ca și poporul să arate că cinstește pe bărbații cei buni și deistoinici și care îi fac bine, Sfatul si Popoprul hotărăsc să fie lăudat Acornion a lui Dionysios pentru acestea și să fie încununat la sărbătorile lui Dionysios cu o coroană de aur și onorat cu o statuie de bronz, apoi să mai fie încununat și pe viitor, în fiecare an la sărbătorile lui Dionysios, cu o coroană de aur și să i se dea pentru ridicarea statuii locul cel mai de vaza din agora.”

Traducerea aparține academicianului Radu Vulpe.