Ruşii lipoveni s-au aşezat în Dobrogea noastră cosmopolită în a doua jumătate a secolului XVII. Erau emigranţi staroveri, “de credinţă veche” (de rit ortodox vechi), prigoniţi şi persecutaţi de ţarişti după reforma bisericească a Patriarhului Nikon (1654). Au ales să îşi părăsească meleagurile natale de lângă Don şi Nistru, pentru a-şi putea păstra credinţa strămoşească şi au ajuns în provinciile Imperiului Otoman, care le asigura protecţie şi le garanta drepturile. Straniu este că doar în România, staroverii (popişti şi nepopişti – popovţi şi bezpopovţi) ce au emigrat din Rusia ţaristă au fost denumiţi lipoveni. Originea acestui nume trezeşte unele controverse încă. O teorie acceptată de o mare majoritate este că numele le vine de la “lipa”, în traducere tei, lemnul din care îşi făceau mai toate obiectele gospodăreşti şi mai ales ramele lotcilor lor pescăreşti. Alţii spun că, întrucât li s-a mai spus şi filipoveni, numele le-ar veni de la Filip de Oloneţ, personalitatea ce s-a opus reformei Bisericeşti a lui Nikon. O altă teorie sopune că termenul filipoveni ar veni de la sărbătoarea fillipovka, în timp ce o a patra ipoteză oferă ca origine a numelui lipova – un toponim mitic…Născuţi la marginile pădurilor de tei din Rusia natală, s-au aşezat în Dobrogea tot lângă zone împădurite, ce le aduceau aminte de meleagurile străbunilor. Au căutat, în acelaşi timp să fie la malul apei, pentru a se îndeletnici cu meseria învăţată din moşi strămoşi. S-au aşezat zeci de mii în localităţi precum Sarichioi, Dunavăţ, Jurilovca, Slava Rusă, Carcaliu, Ghindăreşti, Periprava sau Chilia Veche. Sunt fii ai Dobrogei de aproape trei secole şi au rămas la fel, harnici, calzi, tradiţionalişti şi pitoreşti, dând culoare meleagurilor noastre udate de-o parte şi de alta de apele Dunării şi de cele ale Mării Negre…
Bibliografie – Dr. Florin Stan “Istoria etniilor locale”; Filip Ipatiov “Ruşii lipoveni din România”
[codepeople-post-map]
