O zi obişnuită de muncă la câmp, sub soarele arzător al Dobrogei. Săteanul Constantin Vasile, din Izvoarele (comuna Lipniţa) merge să lucreze în zona Plantaţie, undeva între satul Canlia şi Păcuiul lui Soare. Ajuns acolo, bărbatul este martorul unei scene care îl lasă fără cuvinte: în faţa sa, pe o suprafaţă întinsă, terenul este “împodobit” cu sute de monede de argint… Aşa a fost descoperit, întâmplător, în anul 1972, tezaurul monetar de 488 de piese, cunoscut sub numele de Comoara de la Canlia. Ulterior s-a stabilit că lucrările agricole efectuate cu utilaje au scos din pământ vasul cu bani, care odată spart, a fost împrăştiat de plug, fără ca vreun muncitor agricol să bage de seamă. Acest tezaur oferit de Fortuna ne spune o poveste veche de mai bine de 1700 de ani. S-a stabilit că monedele imperiale (denari şi antoninieni) proveneau de la diverşi împăraţi, pornind de la Commodus (180 dH), trecând pe la Septimius Sever, Caracalla sau Gordian şi ajungând până la Filip Arabul (244-249). În urma cercetărilor efectuate, arheologii au opinat că acest tezaur a fost ascuns undeva în anul 246, când Moesia Inferior, ca şi Dacia romană, erau supuse unei mega-invazii a carpilor (daci liberi din zona Moldovei) aliaţi cu goţi şi cu sarmaţi. Carpii creau probleme, încă din 238, şi au atacat aproape 10 ani provinciile romane, iar în 245 au pornit un ultim atac puternic. Împăratul Filip Arabul vine în provinciile de la Dunăre (Moesia Inferior şi Superior şi Dacia) şi reuşeşte, în cele din urmă, o victorie definitivă împotriva carpilor. Din 246, anul ascunderii tezaurului de la Canlia, avem multe dovezi istorice, una dintre acestea fiind ridicarea de către Histria a unei inscripţii şi a unui altar, în cinstea împăratului care-i scăpase de distrugere. Este posibil ca tezaurul de la Canlia să fi fost ascuns de cetăţeni romani care locuiau într-o aşezare puternică din zona Izvoarele. De ce nu au mai reuşit însă aceştia să îşi recupereze comoara, aceasta este o întrebare la care nu putem răspunde, decât prin speculaţii. Nu vom sfârşi însă această poveste, fără a vorbi un pic de acest împărat, Filip Arabul, un personaj ciudat în galeria Cezarilor romani. Se ştie că era din Damasc, Siria, şi că familia sa era de origine arabă, el fiind printre primii împăraţi de sorginte ne-latină. S-a spus că provenea din părinţi creştini, ceea ce ar însemna că el ar fi fost primul împărat creştin al Imperiului şi nu Constantin cel Mare, acceptat astfel în tradiţia oficială a Bisericii. Teoria, evident, este încă foarte controversată. Este cert însă că Arabul i-a tolerat pe creştini, în timpul lui nefiind consemnată nicio persecuţie. O legendă stranie din Italia ne mai spune că el ar fi fost tatăl natural al Sfântului creştin Quirinus (Cyrinus) al Romei, martirizat la începutul secolului IV…
Surse bibliografie – B. Mitrea, A. Rădulescu – “Un tezaur monetar de la Filip Arabul în Dobrogea, Pontica VIII” – 1975; D. Tudor – „Războiul lui Filip Arabul împotriva carpilor”, Pontica IX -1976
Sursă foto – wildwinds.com – Filip I Arabul
[codepeople-post-map]
