La sfârşitul anului 1594, domnitorul Ţării Româneşti a început lupta de eliberare de sub controlul Imperiului Otoman. Mihai Viteazul a nimicit garnizoanele otomane din principatul său, după care a ocupat linia strategică a Dunării, mutând teatrul de război în Sudul fluviului, dar şi în Dobrogea noastră. În aprilie 1595 oştile lui Mihai atacă Hârşova otomană, apărată de o garnizoană puternică şi sprijinită de contingente venite din centrul regiunii. Bătălia de la Hârşova este una extrem de sângeroasă: cei peste 7000 de turci sunt învinşi şi cei mai mulţi dintre ei ucişi. Stolnicul Constantin Cantacuzino a scris despre această confruntare: “Iar turcii din Hârşova ieşiră cu oaste împotriva Predii Spătarul şi a Radului Comisul (n.r.Preda şi Radu Buzescu)… şi se loviră cu turcii şi fură biruiţi turcii, gonindu-i pe gheaţă, îi tăiară foarte rău. Şi aprinseră şi Hârşova”. În timpul campaniei dobrogene a lui Mihai, bătrâna cetate Carsium, ghinionistă pentru că se afla sub stăpânire otomană, este supusă la două cuceriri. Ultima dată, aceiaşi Preda şi Radu Buzescu sunt trimişi de voievod să distrugă din nou Hârşova, pentru a nu permite inamicului să se regrupeze şi să îşi întărească forţele. Nu vom vorbi despre celelalte acţiuni militare din Dobrogea (ex. Silistra) sau de la Brăila, dar trebuie să facem o referire legată de reacţia dobrogenilor creştini, din timpul acelor confruntări militare. Un contemporan al vremii (sursă Călători străini 3) scria că aceştia l-au ajutat pe Mihai Viteazul, în ciuda faptului că nu formau o armată profesionistă: “Locuitorii Dobrogei sunt viteji şi se pot strânge laolaltă un număr însemnat, deşi nu au altă arme decât spada şi puţine arcuri şi săgeţi”…

Sursă – Istoria Dobrogei – Ion Bitoleanu, Adrian Rădulescu

sursă foto – wikipedia.org (portretul din 1601)

[codepeople-post-map]