marți, septembrie 21, 2021
Francezul Allard, Kustendge, Rasova şi românii dobrogeni

Este anul 1855, iar Războiul pentru Crimeea continuă… Aliată cu otomanii şi cu Marea Britanie, Franţa trimite în Dobrogea noastră un grup de specialişti a căror misiune este construirea unui drum de legătură, pentru provizii, între Constanţa (Kustendge) şi portul dunărean Rasova. Din această delegaţie face parte şi medicul Camille Allard, un scriitor excelent care ne oferă informaţii extraordinare (şi desene pe măsură) despre Dobrogea acelor vremuri. După un drum lung la bordul pasageului “Army and Navy”, Allard ajunge la Constanţa într-o zi de iulie. Iată primele sale impresii despre vechiul Tomis, aşa cum era el atunci: “De pe puntea navei, Dobrogea ne-a apărut în întreaga ei goliciune sălbatică. Falezele aride de calcar dădeau o imagine cu efect înfricoşător, încât ne aflam pe punctul de a fi cuprinşi de teamă, când am atins Capul Constanţa. Pe o limbă de pământ în formă de liră, înconjurat de maluri înalte, oraşul îşi desfăşurase încă din alte vremuri locuinţele sale semeţe. Are de departe cel mai bun port de pe întreaga coastă… Inima mi-a tresărit la vederea ruinelor de piatră singuratice”. Allard nu rămâne mult la Kustendge şi pleacă degrabă la Rasova, unde se lucrează din greu la construirea drumului. Medicul are timp să cunoască acest adevărat orăşel (în jurul anului 1860 avea 6000 de locuitori!), locuit aproape numai de români. El este impresionat de aceştia şi ne oferă nişte descrieri superbe despre felul lor de a fi şi nu numai: “ Locuitorii turci au dispărut aproape în întregime, singura populaţie rămasă este cea română, una plină de acea inteligenţă care o caracterizează într-un grad foarte ridicat. Trebuie că are în ea o forţă de rezistenţă întrutotul remarcabilă, deoarece a putut îndura această viaţă plină de temeri şi de mizerii, ce îi este hărăzită de atâta timp”. Allard este impresionat de femeile dobrogene şi nu uită să vorbească despre latinitatea românilor: “Rapoartele cu locuitorii au fost foarte amiabile. Foarte adesea, la vederea fizionomiei lor, a costumelor asemănătoare cu cele ale unora dintre ţăranii noştri, am crezut că mă aflu în mijlocul unor sate din Franţa. Ţăranii români au conservat puritatea tipic italiană. Femeile au o figură dulce şi agreabilă, pielea lor este albă şi talia de o mare supleţe. Sunt mult mai muncitoare decât bărbaţii lor şi au grijă de toate lucrurile din gospodărie”. Pe lângă elogiile aduse românului dobrogean Allard ne-a lăsat moştenire şi gravuri deosebite, care ne ajută să recreem Dobrogea, aşa cum era ea acum mai bine de un secol şi jumătate…

Bibliografie – „Călători străini în Dobrogea sec XIX; „Povestea Farului Genovez II” – Petre Covacef – Allard, “Souvenires DOrient”; „Analele Dobrogei 1920-1938”, cernavoda_wordpress.com; Allard – Entre Mer Noir et Danube – Dobrogea

 Sursă foto – Camille Allard – gravură Kustendge, 1855

[codepeople-post-map]

Tag-uri: , , , , , ,

Articole Interesante

Folosim cookie-uri pentru analiza traficului pe pagini și produse și menținerea setărilor. (ex: Funcția "Ține-mă minte" sau setări legate de GDPR).

Salvat!
Setări confidențialitate


  • wordpress_gdpr_cookies_allowed
  • wordpress_gdpr_cookies_declined
  • PHPSESSID

Refuz toate
Accept toate