În urmă cu 97 de ani, într-o zi de 10 mai, anul 1927, reprezentanții României semnau Concordatul cu Vaticanul, act prin care s-a procedat la reorganizarea cultului catolic în România, în ideea supunerii acestuia la autoritatea legilor ţării noastre.
Din partea României a semnat ministrul Vasile Goldiș, ministru al Cultelor în guvernul Averescu, iar din partea Sfântului Scaun a semnat cardinalul Pietro Gasparri, care avea funcția de cardinal secretar de stat.
Statul român și Vaticanul au început primele tratative pentru încheierea unui Concordat din anul 1920, ca urmare a solicitării Vaticanului. Astfel, la data de 12 iunie 1920, Dimitrie C. Penescu era în măsură să își prezinte scrisorile de acreditare în calitate de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar pe lângă Sfântul Scaun. Ulterior, după ce au trecut 18 ani de la acest moment, la 22 decembrie 1938, Legația României a fost ridicată la rangul de ambasadă, dar mai apoi, în 1940, s-a revenit la statutul de Legație.
Concordatul cu Vaticanul, care reglementează raporturile bilaterale, a fost semnat la 10 mai 1927 și a intrat în vigoare în anul 1929. Acesta a fost documentul care a stat la baza reorganizării Bisericii Catolice de rit latin, astfel fiind posibil să le fie garantată credincioșilor acesteia exprimarea libertății religioase, fapt ce scriptic mai fusese recunoscut oficial, în Constituția din 1923, la paragraful cu prevederi pentru ortodocși și greco-catolici.
A urmat momentul preluării puterii politice de către regimul comunist, iar după proclamarea (30 decembrie 1947) Republicii Populare în România, raporturile dintre țara noastră și Sfântul Scaun s-au deteriorat treptat. A urmat denunțarea Concordatului de către autoritățile comuniste, prin Decretul nr. 151 din 17 iulie 1948. În data de 1 decembrie 1948, guvernul comunist de la București a decretat „reunificarea cu Biserica Ortodoxă Română” a greco-catolicilor. Doi ani mai târziu, la 7 iulie 1950, relațiile diplomatice s-au întrerupt.
Timpul reparațiilor
La data de 5 ianuarie 1989, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, oprit la Roma în drumul său spre India, este primit într-o vizită particulară de către Papa Ioan Paul al II-lea. Acestei vizite i-a mai urmat încă una, ulterior, în anul 2002, când Patriarhul Teoctist a fost primit, din nou, la Sfântul Scaun.
După Revoluția din 1989, prin Decretul Lege nr. 9, din 31 decembrie 1989, al Consiliului Frontului Salvării Naționale, și ca urmare a abrogării Decretului Lege 358/1948, statutul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) a fost reabilitat, fiind recunoscută oficial.
România și Sfântul Scaun au reluat relațiile diplomatice în mai 1990, iar primul ambasador al României de după Revoluție și-a prezentat scrisorile de acreditare în iunie 1993.
Foto – Palatul Nunțiaturii Apostolice a Sfântului Scaun din București
